Crema de farmacie din Spania o găsești după ingredient, nu după numele de pe tubul din România. Pe spatele cutiei, lista se cheamă INCI și folosește aceleași denumiri în Spania, în Italia, în Franța și acasă. Marca de pe față se schimbă de la un oraș la altul. Niacinamida, pantenolul, ceramidele sau ureea, dacă sunt în cremă, stau scrise acolo. Procentul, când există, e numărul de pe față, nu un loc pe care să îl numeri cu degetul. Mai jos e cum citești lista, ce spui la farmacie în fiecare dintre cele trei țări și când un cosmetic nu ține loc de un tub care avea prospect.
Pagina e pentru cine stă în țările astea, sau doar trece pe acolo, și vorbește românește. Ce face fiecare substanță, pe piele sau pe păr, stă în glosarul de ingrediente. Ghidurile pe țări, inclusiv cele de medicamente, stau pe pagina pentru românii din străinătate. Aici rămâne crema.
Aceeași listă, alt nume pe cutie
În Uniunea Europeană, un cosmetic își arată ingredientele cu denumiri comune, cele pe care lumea le scurtează INCI. Apa e Aqua. Glicerina e Glycerin. Parfumul, când e un amestec, poate scrie Parfum sau Aroma, nu fiecare moleculă din el. Numele unei plante e adesea latinesc. Untul de shea, de pildă, apare ca Butyrospermum Parkii Butter. Substanța pe care o cauți tu, dacă e niacinamidă, pantenol sau uree, își păstrează numele și la Madrid, și la Milano, și la Lyon.
De asta marca din România poate lipsi de pe raft și crema tot există. Gerovital, sau o cremă pe care o știai din farmacia din cartier, s-ar putea să nu fie pe raft. Asta nu înseamnă că ingredientul a dispărut. Înseamnă că stă într-o cutie cu alt titlu, uneori de la o firmă pe care o recunoști din reclame, alteori de la una pe care o vezi prima dată. Numele de pe față e marketing. Lista de pe spate e formula cutiei din mână.
Lista e în ordine descrescătoare, după cât cântărea ingredientul când s-a făcut produsul. Ce e mult stă la început. Apa e aproape mereu prima într-o cremă. Sub unu la sută, ordinea nu mai spune cantitatea cu aceeași strictețe: ingredientele mici pot fi așezate și altfel, după cele mari. De aceea locul trei nu e «trei la sută», iar locul de la coadă nu e zero. E un indiciu. Procentul adevărat, când producătorul vrea să îl spui, e tipărit pe față: 5%, 10%, un număr lângă numele pe care îl cauți.
Două avertismente schimbă obiceiul de a compara din memorie. Primul: aceeași marcă, cumpărată în București și văzută în Sevilla, poate avea liste diferite. Nu presupui că tubul de acasă s-a mutat neschimbat. Pui cele două liste una lângă alta, pe cutia veche și pe cea de pe raft. Al doilea: un nume de campanie, «complex de barieră» sau «factor de calm», nu e un ingredient. Dacă nu îl găsești scris ca atare în INCI, cauți substanțele din el, nu sloganul.
Cutia mică păcălește. Pe un tub de buzunar, lista nu încape. Stă pe cartonaș, sau pe un pliant din cutie, acolo unde ambalajul o trimite. Înainte să spui că produsul «nu are» niacinamidă, deschizi cutia. Dacă ai aruncat cartonașul în magazin, te întorci la raft și citești un exemplar nedesfăcut. O poză făcută acasă, la tubul pe care îl duceai bine, îți salvează drumul: ingredientul încercuit, zona (față, corp, mâini, picioare, soare) și dacă avea parfum sau nu.
Cum citești lista fără să o înveți pe de rost
Nu traduc toată lista. Cauți rândul pentru care ai venit, apoi te uiți la ce stă tare pe lângă el. Dacă Niacinamide e printre primele, după apă și după un umectant, e o bucată serioasă din cremă. Dacă apare după un șir lung de emolienți, de parfum și de conservanți, e prezent, dar nu e crema «cu niacinamidă» pe care o credeai din titlu. Același exercițiu la Panthenol, la Urea, la Ceramide NP sau la Sodium Hyaluronate.
Câteva nume se confundă pentru că sună a alcool sau a parfum și nu sunt. Alcohol Denat., scris sus, e alcoolul care se evaporă și poate usca, mai ales pe un obraz deja tras. Cetearyl Alcohol, Cetyl Alcohol sau Stearyl Alcohol sunt alcooli grași. Ei îngroașă crema și o fac să alunece. Nu îi pui în aceeași oală cu alcoolul dintr-un tonic, doar pentru că toate au «alcohol» în nume. Parfum, la coadă, e amestecul de miros. Dacă pielea ta se supără de parfum și cutia nouă îl are, iar cea veche nu îl avea, nu e aceeași toleranță, chiar dacă ambele scriu «sensibil» pe față.
Un ingredient latin nu e automat blând, și unul cu nume de laborator nu e automat dur. Uleiul esențial poate sta sub numele plantei și tot ustura. O ceramidă cu un cod scurt, NP, AP, EOP, e un lipid din familia pe care o cauți într-o cremă de barieră. Glosarul spune ce face fiecare, în română, ca să nu traduci de pe un grup. Aici rămâne doar gestul: găsești numele, îl compari cu tubul vechi, te uiți la restul listei.
Dacă lista e în spaniolă, în italiană sau în franceză în jurul ei, INCI-ul rămâne. Composición, ingredienti, ingrédients: cuvântul de deasupra se schimbă. Rândurile de sub el, nu. Nu îți trebuie dicționarul ca să vezi dacă scrie Glycerin sau Panthenol. Îți trebuie dicționarul, sau farmacistul, pentru fraza de pe față care spune pentru ce vârstă e crema, pentru ce zonă, și dacă e de clătit sau de lăsat.
Ce spui în Spania, în Italia și în Franța
În Spania, locul cu cruce, farmacia, e primul raft la care mă opresc pentru o cremă pe care vreau să o citesc cu cineva. Poți spune, scurt: «Busco una crema con niacinamida» sau «con pantenol», și întinzi tubul vechi. Dacă limba se încurcă, arăți lista și pui degetul pe cuvânt. Parafarmacia și unele magazine de parfumuri vând și ele creme. Medicamentul, nu. Diferența asta, pentru pastile, stă pe ghidul de farmacie din Spania. Crema nu se cere cu numele Algocalminului și nu se caută într-un anunț.
În Italia, farmacia și parafarmacia pot avea amândouă crema. La farmacist poți spune «Cerco una crema con niacinamide» sau «con lo stesso ingrediente», și arăți poza. Parafarmacia e un magazin în care, pentru unele medicamente fără rețetă, stă un farmacist, nu un colț în afara regulilor. Regulile pastilei sunt pe ghidul de farmacie din Italia. Pentru o cremă, citești cutia în ambele locuri la fel. Un borcan desfăcut, luat dintr-o conversație privată, rămâne în afara drumului ăsta, și la Milano, și la București.
În Franța, cuvântul de pe firmă e pharmacie, iar lângă ea există parapharmacie. Cremele de farmacie, cele cu liste lungi și cu nume pe care le vezi și în Spania, stau des în ambele. Poți spune «Je cherche une crème avec de la niacinamide» sau «le même ingrédient que celui-ci», cu tubul în mână. Ghidul de medicamente pentru Franța nu e pagina asta și nu e încă scris ca ghid de țară. Până apare, crema se rezolvă din listă, iar pastila rămâne o întrebare pentru farmacistul de acolo, nu pentru un articol despre INCI. Țările fără pagină proprie stau marcate pe hubul de diaspora, ca să nu cauți un link care nu duce nicăieri.
Pe raft, ca să recunoști cutia, apar des nume pe care le-ai mai văzut: CeraVe, La Roche-Posay, Avène, Bioderma, Eucerin, SVR, Uriage, A-Derma. În Spania se vede mult ISDIN, lângă ele. Orașul schimbă stocul. O farmacie dintr-un cartier poate să nu aibă linia pe care o avea alta, la două străzi. Numele astea sunt ca să știi ce să te uiți pe etichetă, nu o listă de cumpărat și nu un clasament. Dacă marca nu e acolo, ingredientul poate fi pe cutia de lângă. Prețul îl vezi la raft. Nu îl public aici.
Trei lucruri ajung mai departe decât marca de acasă, și le spui pe rând. Primul e zona: față, corp, mâini, călcâie sau soare. Al doilea e ingredientul, cu procentul dacă pe tubul tău era scris un număr. Al treilea e ce nu vrei: parfum, un acid, un retinol, dacă pielea ta nu le duce. Farmacistul nu ghicește din «crema pe care o folosea mama». Ghicește prost și dintr-o poză tăiată, în care se vede doar capacul.
Niacinamida, ceramidele și pantenolul, pe numele lor
Niacinamida se scrie Niacinamide. Pe pagina despre niacinamida 10% din farmacie e vorba de serul de acasă, de pori și de sebum, nu de un înlocuitor automat pentru orice cremă. În Spania sau în Franța cauți același cuvânt. Dacă pe tubul tău scria 10% și pe cel nou nu scrie niciun număr, iar numele stă la coadă, nu e același etaj. Dacă ambele scriu 10% și ambele sunt ser de față, te uiți apoi la parfum și la acizi. Un ser cu acid salicilic lângă niacinamidă e alt produs decât o cremă grasă care doar o menționează.
Ceramidele apar cu coduri: Ceramide NP, Ceramide AP, Ceramide EOP, uneori lângă colesterol, scris Cholesterol, și lângă acizi grași. Asta e mortarul despre care vorbește pagina de ceramide. O cremă care scrie «cu ceramide» pe față și nu le are în listă nu le are. O cremă care le are jos de tot, după parfum, le are în cantitate mică. CeraVe e un nume pe care îl vezi des cu familia asta pe listă. Nu e singurul, și nu e obligatoriu. Citești cutia din mână, inclusiv dacă marca e alta.
Pantenolul se scrie Panthenol, uneori D-panthenol pe fața tubului. Înmoaie și lasă un film. Ce face, separat de o marcă, stă pe pagina despre pantenol. Bepanthen, cremă sau unguent, e o cutie pe care o poți întâlni și în afara României, cu 5% scris pe gamă. O cremă care doar spune «cu pantenol» poate avea alt procent și altă bază. Cum le deosebești, fără să le schimbi după nume, e pe pagina despre Bepanthen și crema cu pantenol. La raft, în Italia sau în Spania, faci același lucru: citești 5% dacă asta căutai, și te uiți dacă e cremă sau unguent. Cicaplast, de la La Roche-Posay, e alt balsam: are pantenol și mai are și madecassoside. Nu îl ceri ca și cum ar fi tubul de Bepanthen doar pentru că ambele se ung pe o zonă iritată.
Acidul hialuronic de pe etichetă e adesea Sodium Hyaluronate, sau hydrolyzed hyaluronic acid, nu neapărat cuvântul românesc. Pagina despre acidul hialuronic explică de ce un ser apos și o cremă groasă nu fac aceeași treabă, chiar dacă ambele îl pomenesc. Glicerina, Glycerin, trage apa. E în aproape orice cremă și nu e, singură, motiv să schimbi tubul. O cauți când asta voiai. Nu o bifezi ca și cum ai fi găsit întreaga formulă.
Crema de soare: numărul stă pe față
Filtrele au nume lungi. Ethylhexyl methoxycinnamate, bis-ethylhexyloxyphenol methoxyphenyl triazine, zinc oxide, și altele la fel de încâlcite. Nu le înveți ca să cumperi. Pe fața cutiei stă ce contează la prima alegere: SPF-ul, dacă produsul e făcut pentru față sau pentru corp, și semnul pentru UVA, cercul pe care îl cauți când vrei și protecția aia, nu doar cifra de arsură. O cremă de zi care are un filtru pierdut în listă, fără număr pe față, nu înlocuiește crema de soare pe care o purtai.
În Spania, ISDIN e un nume des pe raftul ăsta, lângă Anthelios și lângă liniile Avène. În Franța și în Italia vezi aceleași familii, plus altele. Formula se verifică pe cutie, pentru că o variantă cu parfum și una fără parfum pot sta una lângă alta, cu nume aproape identice. Crema SPF 50 din farmacie spune cum se pune și de ce cantitatea schimbă protecția. Protecția solară, mai pe larg, nu e un catalog de mărci. Dacă ești în sud și soarele de noiembrie tot arde ceafa, numărul de pe cutie rămâne numărul, nu se negociază cu orașul.
Copiii au pe ambalaj vârsta de la care e scris produsul. Nu tăia din crema de adult «un pic» pe obrazul unui copil pentru că filtrele sună la fel. Dacă nu înțelegi vârsta de pe cutie, întrebi, nu ghicești din poză.
Retinolul dintr-un cosmetic nu e tubul cu prospect
Retinol, retinal, adapalen, tretinoin: pe raftul de acasă lumea le pune în aceeași frază. Pe o cutie din Franța, Retinol scris într-un ser cosmetic e cosmetic. Tretinoinul, acolo unde e medicament, are prospect și nu se înlocuiește cu un ser pentru că ambele «sunt vitamina A». Pagina despre retinol, retinal, Differin și tretinoin ține distincția asta, cu ce găsești în România și în Moldova. În Spania, în Italia sau în Franța, același principiu: te uiți dacă cutia e cosmetic sau medicament înainte să cauți «echivalentul».
Dacă ai rămas fără un tub pe care ți-l dăduse medicul, drumul e farmacistul și, când e cazul, medicul de aici. Nu un borcan pe care scrie retinol în litere mari. În Italia și în Spania, înscrierea la medicul de familie, dacă stai mai mult decât o vacanță, e pe ghidul de medic de familie. Pagina aia e despre hârtie și despre programare. Nu îți alege crema.
Un cosmetic cu retinol se introduce rar, seara, și pielea poate să se cojească. Asta nu e un semn că «își face treaba mai bine decât acasă». Dacă arde, oprești. O cremă grasă, fără acid și fără retinol, e ce pui în pauză, nu încă un activ ca să grăbești. Tenul uscat descrie filmul ăsta, fără să fie un protocol de eczemă.
Pielea sensibilă: lista scurtă bate titlul
«Sensibil», «tolérance», «calmante» sunt cuvinte de pe față. Lista spune dacă propoziția e adevărată pentru pielea ta. O cremă scurtă, fără Parfum, fără alcool denaturat sus, fără ulei esențial și fără acid, se apropie de ce căuta un obraz care arde. O cremă lungă, parfumată, cu același cuvânt pe cutie, e alt produs. Tenul sensibil trece prin gesturile astea acasă. Aici se adaugă doar mutarea: Toleriane, Sensibio, Tolérance sunt nume pe care le poți vedea. Nu le schimbi între ele fără să citești. Una e mai grasă, una e mai lejeră, una e pentru o roșeață pe care nu ți-o diagnostichezi singur dintr-un titlu cu «AR».
Dacă în România duceai o cremă anume pentru că nu avea parfum, scrii asta pe hârtie înainte de drum. La raft, primul lucru pe care îl cauți în lista nouă e Parfum. Dacă e acolo, iar la tine nu era, lași cutia, chiar dacă farmacistul îți spune că «e pentru piele sensibilă». Poate fi, pentru altcineva.
Apa termală dintr-un spray, sau o ceață pe care o recunoști după nume, răcește un minut. Fără cremă după, pielea se usucă la loc. Nu înlocui crema cu spray-ul doar pentru că sticla e mai ușor de găsit în vacanță.
Ureea de pe călcâi nu e crema de obraz
Ureea se scrie Urea. Procentul e aproape mereu pe față, și el schimbă produsul. O cremă de călcâie, groasă, cu uree multă, înmoaie solzul de pe talpă. Pusă pe față pentru că «tot uree e», poate ustura și nu e crema pe care o căutai pentru obraz. Ureea 10% e despre locul ei, nu despre un singur borcan. În Spania, Ureadin e un nume pe care îl vezi lângă uree. În alte țări, Eucerin și alte cutii scriu procentul la fel de vizibil. Ceri zona: picioare sau corp sau față. Apoi procentul. Apoi lista, ca să vezi dacă mai e și un acid pe care nu îl voiai.
Mâinile au și ele tubul lor. O cremă de mâini pusă pe față doar pentru că era în geantă e o improvizație de o zi, nu un echivalent. Dacă eticheta nu spune față, nu o faci tu cremă de față pentru că INCI-ul are glicerină. Glicerina e peste tot.
Când nu există echivalent, și ce faci atunci
Unele tuburi nu au pereche, și e cinstit să o spui înainte să cauți o oră. O cremă preparată în farmacie, după o rețetă a medicului, nu se reface dintr-un cosmetic de raft. Un medicament cu prospect nu se înlocuiește cu o cremă care are, undeva, aceeași familie de moleculă. Un produs scos dintr-o plantă cu un nume de marketing, care nu apare în INCI, nu poate fi «găsit» sub sloganul lui în altă țară. Poți găsi planta, sub numele latin, dacă chiar e în formulă. Nu poți găsi o frază de reclamă.
Dacă pielea e deschisă, umflată, cu puroi, sau copilul are o zonă care se întinde, nu mai cauți echivalentul cremei. Asta e medic, în țara în care ești. Farmacistul îți poate spune dacă ce ai în mână e cosmetic sau dacă trebuie să vezi pe cineva. Nu îți pune el un diagnostic de eczemă dintr-un articol, și nu ți-l pun eu.
O cutie desfăcută, fără lot, vândută de o persoană, nu e o variantă mai ieftină a farmaciei. Nu știi cum a stat în căldură și nu poți citi o listă pe care vânzătorul o rezumă în trei cuvinte. Lași anunțul. Te duci unde cutia e sigilată.
Dacă pleci pentru câteva zile, cel mai simplu echivalent e tubul tău, cumpărat legal acasă, în geantă. Pagina asta e pentru când s-a terminat, când l-ai uitat, sau când stai suficient cât să nu cari dulapul după tine. Nu e un motiv să arunci o cremă care îți priește doar pentru că adresa s-a schimbat.
Ce notezi pe cutia nouă, ca să nu o iei de două ori
Înainte să plătești, întorci cutia și verifici patru lucruri, în liniște, nu din ușă. Ingredientul căutat e pe listă. Procentul, dacă îl aveai, e același sau îți spui conștient că lipsește. Zona de pe față e zona ta, nu picioarele. Parfumul și alcoolul denaturat sunt acolo doar dacă le acceptai și înainte. Dacă unul dintre ele nu se potrivește, există alt tub la un raft distanță. Farmacia nu e un singur borcan.
Acasă, sau înapoi în cameră, scrii pe o hârtie ce ai luat: numele de pe față, ingredientul, procentul, și dacă pielea a stat liniștită după câteva zile. Data viitoare nu mai refaci cercetarea de la zero. Dacă a usturat, nu «te obișnuiești» cu încă o săptămână. Te oprești și, dacă zona e doar uscată, te întorci la o cremă mai scurtă. Dacă zona e vie, roșie, umedă, întrebi un om care se uită la piele.
Crema de farmacie, în Spania ca și în Italia sau în Franța, nu e un secret de marcă. E o listă pe care o poți citi, un farmacist care o poate citi cu tine, și o zonă de piele pe care o spui de la început. Marca din România poate rămâne în sertarul de acasă. Ingredientul, dacă e în crema nouă, călătorește cu denumirea lui.
Informațiile sunt educaționale, pentru cine caută o cremă în Spania, în Italia, în Franța, în România sau în Moldova. Nu sunt diagnostic și nu înlocuiesc farmacistul sau medicul. Un cosmetic nu ține loc de un medicament cu prospect. Listele de pe cutii se schimbă: crezi cutia din mână, nu un nume ținut minte. Nu am pus prețuri și nu am pus un inventar de raft valabil în fiecare oraș.
Articolele de pe site, grupate după problemă, sunt pe pagina Tratamente de la A la Z.
