08
Nov
Ca să afli dacă un medicament autorizat sau cumpărat în România este înregistrat în Republica Moldova, deschizi Nomenclatorul de stat al medicamentelor, lista publică a Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, și cauți denumirea de pe cutie și denumirea comună internațională, pe scurt DCI. Un rând acolo înseamnă că prezentarea respectivă are certificat de înregistrare în Republica Moldova. Cutia din dulap, și un rând din nomenclatorul românesc, nu scriu singure rândul moldovenesc. Drumul invers, pentru un medicament din Moldova pe care vrei să îl cauți în România, se face în nomenclatorul ANMDMR: aceeași căutare, pe denumire și pe DCI. Certificatul eliberat la Chișinău nu ține loc de autorizație de punere pe piață în România.
Pagina e pentru cine stă în Republica Moldova, cine vine din România cu o cutie în trusă, și cine face drumul pe dos, spre o farmacie din România, cu un nume învățat la Chișinău. Aici Moldova înseamnă Republica Moldova, statul în care autoritatea pentru medicamente este AMDM, nu județele din România care poartă același nume de regiune. Textul îți arată cum citești cele două liste publice. Nu îți alege o cutie, nu îți dă o doză și nu îți spune ce are farmacia în sertar azi. Celelalte ghiduri, pentru cine locuiește în Italia, Spania, Germania sau Marea Britanie, stau pe pagina pentru românii din străinătate.
Două autorizații, nu una care călătorește
Un medicament nu circulă între țări doar pentru că substanța e aceeași. Fiecare țară își ține lista. AMDM scrie, pe pagina despre medicamente, că pe piața din Republica Moldova se plasează doar medicamente pentru care a fost eliberată autorizația de punere pe piață, după prevederile de acolo. Ca să obțină autorizația, solicitantul depune o cerere la AMDM. Aceeași pagină trimite la Legea nr. 153 din 19 iunie 2025, cu privire la medicamente, și la Ordinul nr. 739 din 23 iulie 2012, pentru autorizarea produselor medicamentoase de uz uman. Pe scurt, ușa e la Chișinău, nu la București.
În România, lista publică este nomenclatorul medicamentelor de uz uman, ținut de ANMDMR, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Coloana cu firma și țara se numește, pe listă, firma deținătoare a APP. APP înseamnă autorizație de punere pe piață. Legenda aceleiași liste folosește expresia asta când vorbește despre o autorizație suspendată. Un rând românesc îți arată o autorizație pentru piața din România. Nu îl lipești peste certificatul din Republica Moldova, și nu faci drumul invers dintr-o singură mișcare.
Uniunea Europeană are, pe deasupra autorizărilor naționale, o procedură centralizată. EMA, Agenția Europeană pentru Medicamente, explică faptul că o autorizație centralizată, acordată de Comisia Europeană, este valabilă în statele membre ale Uniunii și în țările din Spațiul Economic European: Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Republica Moldova nu este în șirul ăsta. O decizie a Comisiei poate fi motivul pentru care o firmă cere apoi înregistrarea la AMDM. Nu este, singură, rândul din Nomenclatorul de stat.
AMDM a anunțat și proceduri mai scurte de înregistrare pentru medicamente deja autorizate de EMA și de alte autorități cu reguli stricte. Anunțul e scris pentru producători și pentru agenți economici. Pentru tine, diferența practică e mică și merită ținută minte: procedura scurtă tot este o cerere depusă la AMDM. Până apare prezentarea în lista publică, medicamentul nu stă pe piața din Republica Moldova doar pentru că în Uniune are o decizie. La fel, o cutie autorizată la Chișinău nu devine autorizată în România pentru că ai trecut vama cu ea în geantă.
Multe medicamente pe care le cumperi fără poveste, și multe generice, nu trec deloc prin procedura centralizată. EMA scrie că majoritatea genericelor și a medicamentelor fără rețetă se autorizează la nivel național, în statul respectiv, și că statele își țin registre naționale. De asta două cutii cu aceeași substanță, una dintr-o farmacie din Iași și una dintr-o farmacie din Chișinău, pot avea mărci diferite, doze diferite și regimuri de eliberare diferite. Substanța seamănă. Autorizația, nu.
Cum cauți în Nomenclatorul de stat al AMDM
Lista stă pe nomenclator.amdm.gov.md. Pagina se încarcă ca un tabel, nu ca un articol pe care îl citești de sus în jos. Nu o răsfoiești de la prima literă până la ultima. Deasupra coloanelor sunt casete. Scrii în casetă, iar tabelul se îngustează.
Coloanele pe care le vezi sunt acestea: cod medicament, denumire comercială, formă farmaceutică, doză, volum, divizare, DCI, ATC (codul de grupă), valabilitate, numărul și data înregistrării, deținătorul CÎM, data expirării CÎM, tipul cererii, prescripția și tipul medicamentului. CÎM, în detaliul rândului, este certificatul de înregistrare a medicamentului. Deținătorul este firma care îl ține, iar lângă firmă apare și țara.
Căutarea nu cere fraza întreagă de pe cutie, și nici nu se poartă la fel în toate casetele. La denumirea comercială, ajunge o bucată din nume: rândul rămâne dacă textul tău se găsește în denumire. La DCI e la fel, o bucată din denumirea comună. La codul medicamentului și la codul ATC, textul trebuie să coincidă cu începutul codului, nu cu o bucată din mijloc. La deținător, numele firmei se caută ca bucată, iar țara deținătorului se potrivește de la începutul numelui de țară. Dacă scrii prea mult, sau lipești miligramele de marcă, tabelul poate rămâne gol deși medicamentul e acolo, sub o formă mai scurtă.
Ordinea care te scapă de ocolișuri e simplă. Întâi te uiți pe cutia din România, sau în nomenclatorul ANMDMR, și copiezi DCI, nu marca. DCI e scris adesea în latină, cu o terminație de tipul -um, nu cu vorba pe care o spui la tejghea și nu cu numele mare de pe ambalaj. Pui textul ăla în caseta DCI. Dacă apar mai multe rânduri, nu alegi primul. Compari forma farmaceutică, doza și volumul cu ce ai în mână. Comprimatele de o concentrație și comprimatele de altă concentrație sunt rânduri diferite, chiar când marca sună la fel. Siropul nu e comprimatul. Fiolele nu sunt capsulele.
Dacă DCI nu aduce nimic, încerci denumirea comercială, întâi bucata scurtă, fără miligrame și fără „forte”. Unele mărci se păstrează de o parte și de alta a Prutului. Altele există doar într-o țară, iar în cealaltă aceeași substanță poartă alt nume. O căutare doar după marca din România, goală, nu înseamnă că substanța lipsește. Înseamnă că marca aia nu e pe rândurile pe care le-a întors caseta. Treci la DCI înainte să tragi o concluzie.
Codul ATC, dacă îl ai din lista românească, poate îngusta familia de medicamente. Codul descrie grupa, nu o cutie anume. Două produse din aceeași grupă nu sunt interschimbabile doar pentru că încep cu aceleași litere. Folosești codul ca să nu te pierzi într-un nume scris altfel, apoi te întorci la DCI, la formă și la doză. Codul ATC dintr-o țară nu dovedește înregistrarea în cealaltă. Dovedește că ai un fir pe care îl poți căuta.
Când un rând pare cel bun, deschizi detaliul, nu te oprești la prima coloană. Acolo vezi numărul și data înregistrării, deținătorul certificatului și țara lui, statutul de eliberare, termenul de valabilitate al produsului și data la care expiră certificatul. Valabilitatea și expirarea certificatului nu sunt același lucru. Valabilitatea e cât ține medicamentul în cutie, așa cum e trecut pe rând. Data expirării CÎM e până când certificatul de înregistrare, cel de pe rând, mai e în termen. Dacă data a trecut, nu trata rândul ca pe o autorizație încă bună, chiar dacă tabelul încă îl afișează. Nu am de unde să îți spun că un rând vechi dispare singur în aceeași secundă. De asta citești data, nu doar numele.
Ce citești pe rând, fără să copiezi un număr
Rândul îți spune că prezentarea aia este în lista publică. AMDM leagă plasarea pe piață de autorizația eliberată după legea din Republica Moldova. Pentru o căutare de acasă, rândul e proba pe care o poți deschide tu, fără să suni la o firmă și fără să crezi un mesaj trimis de un necunoscut. Nu e o factură, nu e un stoc și nu e un preț. Pe detaliu poate apărea și un preț de producător, în lei moldovenești. Nu îl copiez aici. Se schimbă, nu e prețul de la ghișeu, și un articol nu ține loc de casa de marcat.
Coloana Prescripție folosește două prescurtări pe care merită să le citești cum sunt scrise, nu cum erai obișnuit acasă. RX înseamnă că eliberarea e pe rețetă. OTC înseamnă că rândul e fără rețetă. În detaliu, statutul de eliberare e scris și în cuvinte: cu prescripție, fără prescripție, sau staționar. Staționar înseamnă că prezentarea ține de spital, nu de sertarul pe care îl ceri pentru acasă. Aceeași substanță poate avea un rând RX și un rând OTC, după formă sau după concentrație. Nu muta obiceiul din România peste prescurtarea de pe rândul moldovenesc. Dacă acasă luai cutia fără hârtie, iar aici scrie RX, conversația se oprește la rețetă, nu la „dar eu așa o luam”.
Tipul medicamentului îți spune ce fel de rând ai deschis. În listă apar, printre altele, original, generic, combinație fixă, medicament cu utilizare bine stabilită, hibrid, homeopat, biologic similar și din plante. Un rând „din plante” sau „homeopat” tot este un rând din nomenclatorul de medicamente, nu un ceai de la piață și nu o cremă din magazinul de cosmetice. Un generic nu e „mai puțin înregistrat” decât originalul. Este alt tip de rând, cu propriul certificat. Nu le amesteci doar pentru că DCI coincide. Compari și deținătorul, forma, doza.
Tipul cererii spune cum a fost depus dosarul: primară sau repetată, generală sau simplificată, iar unele rânduri sunt marcate accelerat sau colaborativ. Pentru tine, caseta asta nu schimbă întrebarea de la ghișeu. Îți arată că înregistrarea are un drum, nu că medicamentul a apărut singur pentru că există în altă țară. Nu traduci „accelerată” prin „îl găsesc oriunde”. Traduci prin „dosarul a avut o procedură anume, iar proba rămâne rândul”.
Numărul de înregistrare e al prezentării din dreptul lui. Nu îl învăța pe de rost dintr-o captură de ecran și nu îl pune într-un mesaj ca și cum ar autoriza o altă cutie, cu alt deținător sau cu altă doză. Mâine lista poate avea un rând nou, sau data de expirare a unui certificat se apropie. Când ai nevoie de medicament, deschizi lista în ziua aia. Un număr copiat de pe un grup, fără rândul lângă el, nu e o verificare.
Cum cauți invers, în nomenclatorul ANMDMR
Pentru drumul din Republica Moldova spre România, lista este nomenclatorul medicamentelor de uz uman, la ANMDMR. Titlul paginii este lista medicamentelor din nomenclator. Sus scrie data la care lista a fost actualizată. O citești când deschizi pagina. O poză din luna trecută, sau un rând pe care ți l-a dictat cineva, nu înlocuiește data de pe ecran.
Căutarea are un buton, nu doar un tabel lung. Casetele sunt: denumire comercială, DCI, formă farmaceutică, cod ATC, cod CIM și firma sau țara deținătoare a APP. Pui ce știi, apeși Căutare, iar dacă ai îngustat prea tare apeși Anulare filtru și o iei de la o singură casetă. Lista e împărțită pe multe pagini. Nu o parcurgi literă cu literă ca să „vezi dacă e pe undeva”. Butonul de descărcare îți dă și un tabel, dacă vrei să cauți pe calculatorul tău. Varianta de pe ecran, cu data de actualizare, rămâne cea pe care o citești înainte să pleci la farmacie.
Și aici DCI e în latină, nu neapărat cum se spune medicamentul în reclama din România sau pe cutia din Moldova. Copiezi substanța din nomenclatorul AMDM, sau de pe cutie, și o pui în caseta DCI. Dacă numele comercial din Moldova nu apare, nu înseamnă că substanța lipsește din România. Înseamnă că marca nu e deținătoarea unui rând cu acel nume. Treci la DCI, apoi la formă și la concentrație.
Detaliul unui rând românesc îți arată concentrația, acțiunea terapeutică, prescripția, ambalajul, volumul, valabilitatea ambalajului, codul CIM, firma și țara care produc, firma și țara care dețin autorizația, numărul și data ambalajului. De acolo se deschid și rezumatul caracteristicilor produsului, prospectul și ambalajul, când lista are legătura. Prospectul de pe cutia pe care o primești în farmacie câștigă, dacă diferă de o filă veche salvată la tine. Articolul nu copiază un prospect și nu îți spune câți miligrame să iei.
Codul CIM este codul de pe rândul românesc, nu numărul de înregistrare de la AMDM. Nu le pui unul în locul celuilalt. Un cod corect într-o țară, tastat în caseta celeilalte țări, poate să nu găsească nimic, pentru că numerele nu sunt comune. DCI și forma sunt puntea. Codurile sunt locale.
Semnele din legendă, pe lista românească
Nomenclatorul ANMDMR are o legendă, nu doar rânduri. Merită deschisă o dată, pentru că un nume prezent pe listă poate avea un semn lângă el, iar semnul schimbă ce înseamnă „îl văd scris”.
Un semn e pentru medicamentele autorizate prin procedura centralizată pentru care Comisia Europeană nu a emis încă decizia în limba română. Legenda spune că aceste medicamente au drept de circulație în România după emiterea deciziei, cu anexele în limba română. Alt semn, triunghiul, e pentru medicamentele autorizate centralizat în Uniune la care, până la data editării nomenclatorului, decizia Comisiei cu anexe în română era deja emisă. Steaua marchează medicamente care pot fi menținute în circuitul terapeutic numai în anul 2026. Dreptunghiul marchează medicamentele a căror autorizație de punere pe piață este suspendată la recomandarea EMA. Diezul adună alte informații despre medicamente.
Semnele astea sunt ale listei românești. Nu le cauți în tabelul AMDM, care are propriile coloane. Dacă în România vezi un nume cu dreptunghi, autorizația e suspendată la recomandarea EMA, chiar dacă numele încă apare. Nu îl ceri „că tot e pe listă”. Dacă vezi steaua, citirea corectă e cea din legendă: menținere în circuit numai în 2026, nu o autorizație fără termen. Dacă ești în Republica Moldova și cauți același nume, semnul românesc nu îți rezolvă rândul de la AMDM. Îți spune doar ce statut are prezentarea pe lista din România, în ediția pe care ai deschis-o.
Pentru medicamentele centralizate, detaliul românesc poate avea și un ghid pentru anexe. Îl deschizi dacă rândul e din procedura centralizată și vrei documentul, nu părerea unui comentariu. EMA rămâne locul în care se explică procedura, nu locul în care se înlocuiește AMDM sau ANMDMR. Pagina despre autorizarea medicamentelor la EMA descrie drumul european. Lista țării în care vrei să cumperi descrie dacă prezentarea e acolo.
Aceeași substanță, altă cutie, alt ghișeu
După ce ai DCI, forma, doza și regimul de eliberare, abia atunci are rost ghișeul. Farmacistul nu reface lista în locul tău dacă vii doar cu o poreclă de familie pentru pastilă. Vii cu substanța, cu miligramele și cu întrebarea dacă cutia din sertar este cea înregistrată, și dacă se eliberează cu rețetă sau fără. În Republica Moldova, răspunsul îl citești și în coloana de prescripție, apoi îl confirmi cu omul de la tejghea, pentru că lista nu vede stocul din tura lui. În România, faci la fel cu rândul ANMDMR.
Dacă pleci mai departe, în altă țară, substanța tot ea e puntea, iar marca se schimbă din nou. În Italia, paracetamolul, ibuprofenul și metamizolul se cer pe numele lor italiene, nu pe cutia din România: ce spui la farmacia din Italia. În Spania, metamizolul nu se cere cum se cerea Algocalminul acasă, iar o parte din cutii sunt pe rețetă: cum se poartă conversația la farmacia din Spania. În Germania, farmacia e magazinul cu firma Apotheke, iar metamizolul stă pe rețetă: ce ceri acolo pe substanță. În Marea Britanie, cutia mică de paracetamol stă și în supermarket, iar metamizolul nu e autorizat: raftul de acolo și înscrierea la medic.
Ghidurile acelea sunt despre ghișeu, după ce știi substanța. Pagina de față e despre cum afli substanța și dacă există rând, când cele două țări sunt România și Republica Moldova. Nu le amesteca într-o singură frază de tipul „dă-mi pastila mea”. Pastila ta, în țara în care ești, e prezentarea înregistrată acolo, în doza pe care ți-o poate da farmacistul sau rețeta.
Când ai nevoie de un medic, nu doar de o listă, înscrierea nu se copiază din certificatul medicamentului. În Italia și în Spania, primii pași până la medicul de familie sunt alții decât în România: medico di base și tarjeta sanitaria. Lista de medicamente nu te înscrie la cabinet și nu îți prelungește o rețetă din țara din care ai plecat. Îți pregătește numele substanței, ca medicul să nu ghicească sertarul.
Unele medicamente au deja o poveste separată, pentru că autorizația chiar diferă și tentația de a le cumpăra „de pe net” e mare. Medicamentele despre care s-a scris la noi pentru diabet și pentru greutate stau în pagina despre Ozempic, Wegovy și Mounjaro. Acolo e cazul lor. Aici e metoda, pentru orice denumire: o cauți tu, în lista țării, înainte să crezi un anunț.
Când lista nu îți arată rândul
Un tabel gol merită o a doua încercare, nu o panică și nu o comandă. Verifici diacriticele și literele dublate. Scoți doza din casetă. Încerci forma latină și forma scurtă. Cauți doar DCI, fără marcă, apoi doar marca, fără DCI, ca să vezi care casetă închide rezultatul. Te uiți dacă nu cumva ai lăsat un spațiu sau un punct care nu e în denumire. Abia după asta spui că prezentarea nu ți-a apărut.
Dacă tot nu apare, prezentarea pe care o cauți nu e pe lista publică deschisă în ziua aia. Asta nu îți dă voie să o înlocuiești cu o cutie adusă de o cunoștință, cu un colet fără farmacie sau cu o ofertă de pe o rețea socială. AMDM condiționează piața de autorizația eliberată la ei. O cutie din România, oricât de cunoscută ți-ar fi marca, nu fabrică autorizația moldovenească. Invers, o cutie din Moldova nu fabrică APP-ul românesc. Farmacistul îți poate spune dacă are o altă prezentare înregistrată, cu aceeași substanță, sau dacă îți trebuie rețetă și un medic. Articolul nu îți numește un înlocuitor.
Ce ai voie să cari în bagaj, pentru uzul tău, ține de regula de la frontieră și de la farmacie, în ziua în care călătorești. Nu public un număr de cutii și nu îți fac un plan de transport. Dacă ai nevoie de tratament lung, drumul este medicul din țara în care stai și prezentarea înregistrată acolo, nu un stoc făcut în cealaltă țară și ținut „că e același lucru”.
O reacție adversă nu se discută întâi pe un grup. În Republica Moldova, raportarea stă la farmacovigilența AMDM. În România, adresa publică pentru reacții adverse la medicamente este adr@anm.ro. Oprești ce ți-a făcut rău și ceri ajutor medical când simptomele sunt serioase, nu aștepți să se închidă un tabel. Lista îți arată dacă prezentarea e înregistrată. Nu îți tratează reacția.
Regula de pe pagina AMDM despre medicamente rămâne busola când cineva îți spune că „în UE e aprobat, deci la noi se poate”. Aprobat în Uniune și înregistrat la AMDM sunt doi pași. Îi vezi separat: decizia europeană, dacă există, și rândul din Nomenclatorul de stat, dacă a fost depusă și acceptată cererea.
Suplimentul, crema și dispozitivul nu stau în același tabel
Nomenclatorul pe care l-am descris este lista de medicamente. Un supliment alimentar, o vitamină vândută ca supliment, o cremă cosmetică sau un ceai de pe raftul de plante nu intră în tabel doar pentru că le ții în aceeași trusă cu pastilele. Dacă pe cutie scrie supliment alimentar, cauți în lista de medicamente ca să nu confunzi categoriile, nu ca să forțezi un rând care nu e al lui. Lipsa numelui acolo nu îți dă, și nu îți ia, un statut pe care cutia nu îl are. Îți spune că nu e în lista de medicamente. Pentru ce scrie pe etichetă, întrebi farmacistul și citești tabelul nutrițional sau lista de ingrediente, nu un certificat de medicament pe care nu l-ai găsit.
Dispozitivele medicale au, la AMDM, un registru de stat separat de nomenclatorul medicamentelor. Un tensiometru, un test sau un dispozitiv nu se „înregistrează” tastând numele în caseta de DCI a medicamentelor. Dacă produsul e dispozitiv, cauți registrul de dispozitive, de pe pagina agenției, nu forțezi tabelul de pastile. În România, dispozitivele stau tot în altă parte a ANMDMR, nu în nomenclatorul de medicamente de uz uman. Aceeași greșeală, pe dos: nu judeci un dispozitiv după coloana DCI.
Medicamentele esențiale, în Republica Moldova, sunt o altă listă, aprobată de Ministerul Sănătății, organizată pe denumire comună, formă, concentrație și mod de administrare. AMDM o descrie pe pagina despre medicamente. Nu o confunda cu Nomenclatorul de stat. Esențial înseamnă prioritate de sănătate publică în lista ministerului. Nu înseamnă că orice farmacie are prezentarea azi, și nu înlocuiește căutarea certificatului pentru cutia anume pe care o vrei.
Când te întorci de la o listă la alta, notează pe o hârtie patru lucruri și doar pe ele: DCI, forma, doza, și dacă e pe rețetă. Marca o treci alături, ca să o recunoști, nu ca să o impui. Data la care ai deschis lista o treci și pe ea, ca să știi că nu lucrezi după o amintire. Cu hârtia asta, farmacistul are ce să caute în sertar. Fără ea, conversația alunecă în „am un medicament din România”, iar fraza asta nu e o denumire.
Dacă ești însărcinată, dacă dai medicamentul unui copil, sau dacă iei mai multe tratamente în același timp, lista tot nu îți alege combinația. Îți arată dacă prezentarea există și cum e eliberată. Restul e o întrebare pentru medic sau pentru farmacist, cu hârtia în mână, nu pentru un comentariu care îți promite că „e același lucru, ți-l aduc eu”. Două rânduri cu același DCI se pot aduna dacă le iei pe amândouă. Asta e un motiv să spui ce mai iei, nu un motiv să dublezi de la sine.
Informațiile sunt pentru orientare, ca să poți citi Nomenclatorul de stat al AMDM și nomenclatorul ANMDMR. Nu sunt prescripție, nu dau doze, prețuri, stocuri sau numere de înregistrare și nu înlocuiesc farmacistul sau medicul. Un rând înseamnă că prezentarea este pe lista deschisă în ziua în care cauți. Nu înseamnă că farmacia o are și nu înseamnă că autorizația din cealaltă țară a călătorit odată cu tine.
Articolele de pe site, grupate după problemă, sunt pe pagina Tratamente de la A la Z.
