05
Nov
În Italia, medicul de familie este medico di base, iar înscrierea trece prin autoritatea sanitară de care ții, pe care lumea o numește în continuare ASL, odată cu alegerea medicului. În Spania, cardul public se numește tarjeta sanitaria. Îl ceri la centrul de sănătate legat de adresa la care te-ai înscris la primărie, iar programarea la medic se cheamă cita previa. Pașii nu se copiază dintr-o țară în alta. Mai jos sunt primii pași pentru cine s-a mutat, și ce rămâne valabil dacă ești doar în vizită.
Articolul e pentru românii care locuiesc în una dintre cele două țări, și pentru cei care stau câteva zile. Italia își organizează sistemul pe regiuni, iar numele de pe ușă diferă. Spania îl organizează pe comunități autonome, plus Ceuta și Melilla. O procedură învățată la Milano poate să nu fie hârtia pe care o cere un birou din Napoli. O procedură învățată la Madrid poate să nu fie pagina pe care o deschide un centru din Andaluzia. Ghișeul din fața ta câștigă, dacă diferă de ce citești aici. Celelalte ghiduri stau pe pagina pentru românii din străinătate.
Înainte de o programare, merită să știi substanțele pe care le iei deja, nu mărcile din dulapul de acasă. Nomenclatorul ANMDMR îți arată substanța activă a unui medicament înregistrat în România. Dacă cutia e din Moldova, aceeași verificare stă în nomenclatorul AMDM. Cu numele substanței pe o hârtie, medicul de aici nu trebuie să ghicească sertarul din țara din care ai plecat. Ce ceri apoi la farmacie, când ai febră sau durere, este alt text, nu pagina asta.
Două sisteme, nu o traducere a cabinetului din România
Acasă, medicul de familie stă pe lista casei de asigurări, iar rețeta electronică circulă cu cardul sau cu codul pe care îl știi. Nici Italia, nici Spania nu îți importă fișa aia. Te înscrii din nou, la ei, dacă te-ai mutat. Dacă ești doar în trecere și ești asigurat acasă, documentul de călătorie este cardul european, nu un medic de familie nou pe care îl ții ani de zile.
În Italia, sistemul public se numește Servizio Sanitario Nazionale, pe scurt SSN. Pe teritoriu, instituția la care te înscrii este autoritatea locală. În multe locuri încă scrie ASL, Azienda Sanitaria Locale. În altele, numele de pe ușă s-a schimbat și scrie ASST, ATS sau AUSL, iar în Sicilia apare și ASP. Este aceeași instituție, cu alt acronim. Medicul de pe listă este medico di medicina generale. În vorbirea de zi cu zi i se spune medico di base sau medico di famiglia. Cardul se numește tessera sanitaria. Rețeta este ricetta. Când cabinetul e închis, serviciul pentru ce nu poate aștepta până dimineața se numește oficial continuità assistenziale, iar lumea încă spune guardia medica. Urgența este 118.
În Spania, sistemul public se numește Sistema Nacional de Salud. Cardul cu care ești recunoscut este tarjeta sanitaria individual. Îl emite serviciul de sănătate al comunității în care locuiești, nu un singur ghișeu de la Madrid pentru toată țara. Ministerul Sănătății din Spania îl descrie ca documentul prin care ești identificat când folosești serviciile sistemului, iar un card emis oriunde în sistem este valabil în toată țara, inclusiv la farmacie pentru medicamentul prescris. Medicului de familie i se spune médico de cabecera. În centru, specialitatea este medicina de familie. Clădirea este centro de salud. Programarea este cita previa. Urgența este 112.
Farmacia nu te înscrie la medicul ăsta. Îți dă medicamentul, când ai dreptul să îl primești. Conversația de la ghișeu, cu numele de pe cutie, stă în ghidul pentru Italia și în cel pentru Spania. Aici rămâne drumul până la medic.
Primii pași în Italia
Primul lucru, dacă nu îl ai deja, este codul fiscal. Se numește codice fiscale. Îl atribuie Agenzia delle Entrate. Tessera sanitaria, cardul sistemului, se emite gratuit doar dacă ai un cod fiscal atribuit corect și ești înscris la ASL-ul de care ții. Așa scrie agenția. Pe card stă și codul fiscal. Pe spate, pentru cine are dreptul, este TEAM, cardul european de asigurare de boală. Cine nu are încă un codice fiscale îl cere la agenție, cu un act de identitate valabil. Formularul pe care îl numește agenția este AA4/8. Fără codul ăsta, biroul sanitar nu te poate pune în sistemul care trimite cardul.
Al doilea lucru, dacă te muți, este reședința. Înscrierea în evidența populației se face la comună, comune. Ea te leagă de un teritoriu și, prin teritoriu, de un ASL. Condițiile le spune primăria, pentru situația ta: muncă, familie, resurse suficiente, studii. Nu le copiez ca pe un dosar unic. Jumătate dintre cititori ar primi o listă care nu e a lor. Dacă stai cu chirie, contractul și hârtia de la primărie nu sunt același lucru. Întrebi ce anume vrea anagrafe, evidența lor, în comuna aia.
Al treilea lucru este biroul sanitar. Cauți autoritatea de pe raza reședinței, nu pe cea din orașul în care ai stat luna trecută la o rudă. Biroul la care se alege medicul se numește adesea scelta e revoca, alegere și revocare. La înscriere alegi medicul, de regulă dintre cei din zona ta care mai au loc pe listă. Dacă medicul pe care ți l-a lăudat vecinul are lista plină, alegi altul. Schimbarea se face mai târziu la același tip de birou, nu printr-un mesaj către medic.
Birourile din Lombardia, între care și cele din Milano, publică pentru înscriere codul fiscal, un act de identitate și dovada reședinței sau o declarație pe propria răspundere. Pot cere și cardul de la autoritatea din care vii, dacă ai unul. Altă regiune poate pune pe masă o hârtie în plus, cea care arată de ce ai dreptul să te înscrii. O duci pe aia. Nu înveți pe de rost lista din Lombardia și nu te superi dacă la Bari ți se cere alt rând. Dacă biroul îți spune că nu ești obligat să te înscrii, întrebi dacă există înscriere voluntară și ce contribuție are anul ăsta. Nu public o sumă. Suma stă pe pagina lor, pentru anul în curs.
Pentru un copil, la același birou se alege pediatrul de liberă alegere, pediatra di libera scelta. Pe fișele publicate de mai multe ASL-uri, pediatrul este prevăzut până la 14 ani. Până la 6 ani, asistența stă la pediatru. Între 6 și 14 ani, familia poate cere și un medic de medicină generală. La împlinirea a 14 ani, alegerea pediatrului se închide și se alege medicul de familie. O prelungire până la 16 ani apare pentru o boală cronică documentată sau pentru o dizabilitate, dacă o ceri înainte de ziua aceea. Cifra de pe fișa ta o confirmă biroul. Nu o lua dintr-un mesaj vechi de pe un grup.
La unele birouri din Lombardia pleci în ziua înscrierii cu o tessera de hârtie, provizorie. Cardul de plastic ajunge apoi la adresa de reședință, de regulă în câteva săptămâni, adesea în jur de o lună. Dacă înscrierea e mai scurtă de șase luni, același tip de birou scrie că nu emite cardul electronic. La tine, întrebi ce hârtie pleacă cu tine în ziua aia și până când ține. Până vine plasticul, hârtia provizorie este ce arăți la farmacie și la cabinet, dacă așa ți-au spus.
Ce spui la birou, dacă italiana se încurcă
Câteva propoziții ajung. Restul îl poate relua funcționarul, mai ales dacă vii cu actele în mână.
Vorrei iscrivermi e scegliere il medico di base. Aș vrea să mă înscriu și să aleg medicul de familie.
Quali documenti servono nel mio caso? Ce acte îmi trebuie în situația mea?
Questo medico ha ancora posto in lista? Medicul ăsta mai are loc pe listă?
Quando arriva la tessera sanitaria? Când ajunge cardul sanitar?
Rețeta medicului, în Italia
Consultația la medicul la care ești înscris ține de asistența de bază. Nu public o taxă de cabinet pentru ea. Pentru o vizită la specialist și pentru unele medicamente poate apărea o parte de plată, numită ticket. Suma nu e una singură în toată Italia. Unele persoane sunt exonerate, pentru venit, pentru o boală sau pentru altă situație pe care o recunoaște sistemul. Exonerarea se vede pe rețetă sau o întrebi la ghișeu. O cifră auzită anul trecut, într-un alt oraș, nu e bonul tău.
Rețeta din sistem este, de cele mai multe ori, electronică, ricetta elettronica. Sistemul îi dă un cod național, numero di ricetta elettronica, pe scurt NRE. La farmacie arăți tessera sanitaria. Farmacistul recuperează rețeta cu codul și cu codul fiscal de pe card. Medicul îți poate lăsa și un promemoria pe hârtie, ca să poți lua medicamentul dacă sistemul nu merge. Mai scrie pe hârtie la o vizită la domiciliu și pentru unele medicamente care au rămas pe rețeta de hârtie, între ele unele substanțe controlate. Dacă îți dă o foaie, o păstrezi până ieși din farmacie.
O rețetă scrisă în România nu este rețeta asta. Dacă farmacistul poate face ceva cu hârtia, pentru că pe ea se văd substanța, pacientul și medicul, îți spune el. Dacă nu poate, drumul este un medic de aici: medicul la care ești înscris, sau serviciul de gardă dacă problema nu poate aștepta. Insistența la al doilea ghișeu nu transformă o foaie din altă țară în rețetă italiană.
Ce spui când ai febră, care cutie de paracetamol cere rețetă și de ce metamizolul nu se cere pe numele din România, stă în ghidul de farmacie pentru Italia. Pagina de față nu repetă sertarul.
Guardia medica, când cabinetul e închis
Cât timp cabinetul e deschis și problema poate aștepta programarea, medicul tău este omul pentru o rețetă, pentru o febră care nu se liniștește, pentru o durere care revine. Când cabinetul e închis, există un serviciu pentru problemele care nu pot aștepta până dimineața și totuși nu sunt urgențe. Oficial se numește servizio di continuità assistenziale. Lumea încă spune guardia medica.
Fișa Ministerului Sănătății din Italia, prin Agenas, îl descrie așa. Asigură asistența de bază când medicul de familie sau pediatrul nu e de serviciu, pentru probleme care nu pot fi amânate până la deschiderea cabinetului. Medicul de acolo poate vedea pacientul, poate prescrie medicamente pentru un tratament care nu poate fi amânat sau ca să nu se întrerupă o terapie a cărei oprire ar agrava starea, poate propune internarea și, la nevoie strictă, poate da un certificat de boală pentru cel mult trei zile. Nu este ghișeul la care îți refaci toate rețetele de rutină, și nu este locul în care programezi analizele pe care le tot amâni.
Orele din fișa aia sunt astea. Noaptea, în fiecare zi, de la 20:00 la 08:00. În zilele dinaintea unei sărbători, de la 10:00 la 20:00. În zilele de sărbătoare, de la 08:00 la 20:00. Dacă fișa locală spune alt interval, câștigă fișa locală.
Numărul de telefon îl publică ASL-ul tău. Fișa Agenas spune să îl cauți acolo. Ministerul prezintă și 116117, numărul european pentru îngrijiri care nu sunt urgență, iar unele regiuni răspund deja la el. La Roma, serviciul de continuitate se apelează pe 116117. Nu înlocuiesc harta locală cu un singur număr, pentru că trecerea nu s-a făcut la fel în fiecare provincie. Deschizi pagina ASL-ului în seara în care ai nevoie, nu un mesaj salvat de anul trecut.
Pentru urgență, numărul este 118, sau mergi la pronto soccorso, camera de urgență. Durere în piept, nu poți respira, leșin, sângerare mare, o parte a corpului care nu se mișcă sau vorbirea care se împletește brusc: 118, nu o pastilă în plus și nu așteptatul la un ghișeu. Pentru un copil, guardia medica acoperă și intervalul în care pediatrul nu e de serviciu, tot pentru ce nu poate aștepta. Doza unui copil nu se taie din ochi din cutia de adult.
Dacă nu ești înscris la un medic din orașul ăla, garda tot există pentru o problemă care nu poate aștepta. Cum se plătește vizita, dacă nu ești înscris, diferă. Nu inventez o taxă. O întrebi când suni, înainte să pornești spre cabinet.
Primii pași în Spania
Întâi se lămurește dreptul la asistență publică. Seguridad Social scrie că un lucrător, un pensionar sau cine primește o prestație de acolo nu depune, de regulă, o cerere separată pentru dreptul ăsta. În alte situații, cererea se face la Instituto Nacional de la Seguridad Social, pe scurt INSS, sau prin sediul electronic al Seguridad Social. Cererea depinde de situația ta. Dacă ai un contract, dacă ești înscris ca membru de familie sau dacă plătește altă țară, hârtia diferă. O întrebi pe a ta, la instituția care îți ține asigurarea.
Apoi vine adresa. Înscrierea la primărie se numește empadronamiento, iar dovada este volante sau certificado de empadronamiento, o hârtie din padron, registrul locuitorilor. Ea arată unde stai și, prin adresă, care centru de sănătate îți revine. La Madrid, pentru card, se cere un volante emis în ultimele 90 de zile, iar dacă locuiești în municipiul Madrid poți autoriza centrul să verifice registrul, fără să mai duci hârtia. În alt oraș, fereastra și termenul sunt ale primăriei tale. Dacă nu știi cât de veche poate fi dovada, ceri una proaspătă înainte să mergi la centru.
Cardul se cere la centro de salud legat de adresa aia. Odată cu cererea ți se atribuie centrul și un medic de familie, iar unui copil i se atribuie un pediatru de îngrijire primară. Vârsta la care copilul trece la medicina de familie o spune centrul din comunitatea ta. Nu o copiez ca pe o singură cifră pentru toată Spania.
Actele nu sunt o listă națională. La Madrid, pentru persoanele legate de Seguridad Social, pagina comunității publică actul de identitate, padronul și documentul INSS care arată dreptul la asistență. Pentru un străin, textul lor pomenește permisul de ședere. Un român este cetățean al Uniunii Europene, iar hârtia lui nu este automat permisul unui cetățean din afara Uniunii. Întrebi ce vor de la tine: buletinul, NIE, certificatul de înregistrare. Poți autoriza centrul să consulte unele date, ca să nu le mai aduci pe hârtie. În Andaluzia, serviciul regional cere, la prima tarjeta, actul de identitate, pentru cine are peste 14 ani DNI sau NIE, dovada că locuiești acolo prin empadronamiento, și dreptul recunoscut de INSS. La cerere ți se atribuie centrul și medicul de familie sau pediatrul. În altă comunitate, actele pot fi altele. Lista care contează este cea de pe ghișeul din fața ta.
Unde ajunge cardul diferă și el. La Madrid, tarjeta se trimite la centrul unde ai depus cererea, iar tu o ridici de acolo. Pagina generală a Seguridad Social spune că centrul o trimite acasă. Păstrezi dovada că ai depus cererea, resguardo dacă așa o numesc, și întrebi în ziua aia unde o ridici și cu ce te prezinți până vine plasticul. Un card emis de orice administrație din sistem este valabil în tot sistemul național, inclusiv când ești în altă comunitate și ai nevoie de îngrijire. În Ceuta și în Melilla, emitentul este INGESA, nu o comunitate autonomă.
Dacă te muți pe altă stradă sau în alt oraș, repeți partea de adresă. Centrul vechi nu ghicește adresa nouă. Modificarea se anunță, iar în unele locuri o poți face și cu un certificat digital, dacă îl ai. Dacă nu îl ai, drumul rămâne la centru.
Ce spui la centru, dacă spaniola se încurcă
Quiero solicitar la tarjeta sanitaria. Vreau să cer cardul sanitar.
¿Qué documentos necesito en mi caso? Ce acte îmi trebuie în situația mea?
¿Qué centro de salud me corresponde? Ce centru de sănătate îmi revine?
Quiero pedir cita con el médico de cabecera. Vreau o programare la medicul de familie.
Cita previa și rețeta electronică
Cita previa este programarea. Fiecare comunitate autonomă are canalul ei: o pagină, o aplicație sau un telefon. Portalul administrației de stat le listează pe comunități, tocmai pentru că nu există un singur buton pentru toată Spania. Ca să intri, îți trebuie de regulă date de pe tarjeta sanitaria și actul de identitate. Dacă pagina te respinge, recepția centrului tot poate face programarea. Nu sta să cauți „numărul național” într-un grup. Numărul care contează este cel scris la centrul tău.
În sistemul public, medicul de familie este ușa către specialist, la fel ca acasă. Nu îți programezi singur cardiologul pe lista publică. Medicul de la centru trimite mai departe când consideră că e cazul. Stomatologul și ochelarii sunt alte drumuri, cu alte reguli, pe care le întrebi acolo. Nu le amestec cu înscrierea la medicina de familie.
Rețeta din sistemul public este, de cele mai multe ori, electronică, receta electrónica. La farmacie te identifici cu tarjeta sanitaria, iar farmacistul vede ce a prescris medicul. Uneori rămâne și o rețetă pe hârtie. La unele medicamente plătești o parte la farmacie. Cât plătești depinde de situația ta și stă pe bon, nu într-un articol. Nu public un procent. Un procent auzit de la o cunoștință pensionară nu este bonul unui om care lucrează.
O rețetă din România nu este rețeta electronică legată de cardul spaniol. Dacă farmacistul o poate onora, îți spune el. Dacă nu poate, drumul este un medic de aici. Regulile de raft, inclusiv de ce Nolotil nu se cere cum se cerea Algocalminul acasă, stau în ghidul de farmacie pentru Spania.
Când centrul e închis, există un punct de urgență al îngrijirii primare, pentru o problemă care nu poate aștepta până a doua zi și totuși nu este o urgență în care îți e frică de viață. Numele de pe ușă diferă de la o comunitate la alta. Unele scriu punto de atención continuada, altele folosesc alt titlu. Centrul tău, sau pagina lui, îți spune care punct acoperă adresa și în ce interval. Pentru urgență, numărul este 112, în toată Spania. Durere în piept, nu poți respira, leșin, sângerare mare, o parte a corpului care nu se mișcă sau vorbirea care se împletește brusc: 112, nu încă o pastilă și nu așteptatul până luni.
Dacă ești în vizită, nu te-ai mutat
Cardul european de asigurări de sănătate este documentul pentru o ședere temporară, dacă ești asigurat în România sau în țara care îți plătește asigurarea. Îl ceri de la casa de asigurări înainte să pleci. Nu public un termen de valabilitate, pentru că el stă pe cardul pe care îl primești, nu într-un articol. Fără card în portofel, îngrijirea necesară tot se poate da, iar în unele situații plătești și ceri decontarea când ajungi acasă. Cât plătești, dacă plătești, îl întrebi înainte de o programare care nu e urgentă. Nu inventez factura.
În Italia, Ministerul Sănătății scrie că un cetățean asigurat într-un stat al Uniunii Europene poate primi îngrijire dacă are TEAM, adică cardul european, sau un atestat de drept. Îngrijirea se dă în aceleași condiții ca pentru persoanele acoperite de sistemul italian, direct, iar tu plătești doar ticket-ul pe care l-ar plăti și un localnic. Asta nu te trece pe lista unui medico di base pentru anii următori. Pentru o febră de weekend arăți cardul și actul de identitate. Pentru o mutare, revii la pașii de înscriere de mai sus.
În Spania, același card se numește tarjeta sanitaria europea. Acoperă îngrijirea necesară într-o ședere temporară, de vacanță, de muncă sau de studii, ținând cont de natura îngrijirii și de cât stai. Ai aceleași drepturi ca persoanele asigurate acolo și aceleași obligații, inclusiv o parte de plată dacă și ele o plătesc. Cardul nu acoperă transferul de reședință. Nu acoperă nici o călătorie făcută ca să te tratezi. Pentru un tratament programat, instituția din țara care te asigură emite alt formular, după un aviz. Nu pleca cu cardul european în buzunar crezând că ține loc de aprobarea aia.
Serviciul de sănătate din Andaluzia scrie că, dacă vei avea mai multe contacte cu sistemul pe durata șederii, merită să ceri la centrul de îngrijire primară cel mai apropiat să ți se atribuie un medic. Duci actul de identitate și documentul care arată dreptul, cardul european sau formularul. Pentru o ședere de peste trei luni, aceeași pagină cere și certificatul de înscriere în registrul străinilor. O febră de un weekend nu îți cere dosarul de rezident. O ședere lungă, din care s-a făcut reședință, nu se mai rezolvă la nesfârșit cu cardul de turist.
Există și formularul S1, pentru situațiile în care locuiești într-o țară și altă țară plătește îngrijirea. Intră aici unii pensionari și unii lucrători trimiși de angajator. Nu ghicesc dacă dosarul tău este unul dintre ele. Întrebi casa de asigurări care îl ține. Dacă îți dau S1, îl duci la instituția din țara în care locuiești, iar de acolo urmează înscrierea locală, nu o rămâi pe cardul de vacanță.
Ce păstrezi la tine
Ține într-un loc pe care îl găsești și seara: numele medicului, adresa centrului sau a cabinetului, numărul de gardă verificat pe pagina locală, și lista medicamentelor pe care le iei, pe substanță. Lista o actualizezi când se schimbă tratamentul, nu o lași în limba în care ai plecat de acasă dacă medicul de aici nu o poate citi. O hârtie scurtă, cu substanța și cu doza de pe cutie, ajunge mai departe decât o poză cu o marcă românească.
Dacă te muți din Italia în Spania, sau invers, nu cara dosarul ca și cum ar fi același sistem cu alt accent. Tessera sanitaria nu este tarjeta sanitaria. ASL nu este centro de salud. Guardia medica nu este punctul de urgență din comunitatea spaniolă. Refaci pașii țării în care stai acum. Până îi refaci, cardul european acoperă ce nu poate aștepta, în limitele de mai sus, nu anii de rezident.
Celelalte țări din serie au propria ușă. În Germania, medicul de familie se numește Hausarzt, iar farmacia este Apotheke: ce ceri acolo fără rețetă, pe substanță. În Marea Britanie, medicul se numește GP, iar paracetamolul stă și în supermarket, în cutia mică: farmacia de acolo și înscrierea la medic. Lista rămâne pe pagina de diaspora.
Informațiile sunt generale, pentru orientare, și nu sunt o înscriere și nici o rețetă. Nu înlocuiesc ASL-ul, centrul de sănătate, medicul de familie, guardia medica, punctul de urgență din comunitatea ta, serviciul 118 sau serviciul 112. Nu dau taxe, nu dau termene de așteptare și nu dau o listă de acte valabilă în toate regiunile și în toate comunitățile. Fișa locală câștigă. Dacă ești însărcinată, dacă iei și alte medicamente sau dacă starea nu poate aștepta, întrebi un om, nu un articol.
Articolele de pe site, grupate după problemă, sunt pe pagina Tratamente de la A la Z.
