03
Nov
În Marea Britanie, paracetamolul și ibuprofenul pentru o durere ușoară sau pentru febră se pot cumpăra și din supermarket, în cutia mică, nu doar de la farmacie. Cutia mai mare, și unele pastile pe care acasă le luai fără să stai de vorbă cu nimeni, stau la farmacist. Algocalminul, adică metamizolul, nu este autorizat aici, așa că nu îl ceri cum ai cere Nolotil în Spania sau Novalgin în Germania. Medicul de familie se numește GP. În Anglia, înscrierea la cabinet îți cere numele, data nașterii și o adresă, iar ghidul publicat de NHS spune că buletinul, dovada adresei, statutul de imigrare și numărul NHS nu sunt condiții.
Articolul e pentru cine locuiește aici sau e doar în vizită. Marea Britanie are patru servicii de sănătate, nu unul: Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Regulile de raft pentru medicamente sunt, în mare, aceleași, pentru că autorizarea stă la MHRA, agenția medicamentului. Taxa de rețetă, înscrierea la medic și serviciul prin care farmacistul poate închide o problemă mică nu se copiază de la o țară la alta. Prospectul de pe cutia pe care o primești câștigă, dacă diferă de ce citești aici, iar dozele rămân pe foaia aia. Celelalte ghiduri stau pe pagina pentru românii din străinătate.
Înainte să pleci de acasă, merită să știi ce scrie pe cutia din România. Nomenclatorul ANMDMR îți arată substanța activă a medicamentului înregistrat acolo. Dacă cutia e din Moldova, aceeași verificare stă în nomenclatorul AMDM. Cu numele substanței în buzunar, farmacistul de aici nu trebuie să ghicească marca de acasă.
Ce stă pe raft și ce stă la farmacist
Pe stradă, semnul pe care îl cauți e, de cele mai multe ori, o cruce verde luminată. Lumea spune chemist sau pharmacy. Amândouă înseamnă farmacia. Lanțurile pe care le recunoști repede sunt Boots și Superdrug. Supermarketurile, Tesco, Sainsbury's sau Asda, au și ele un colț de medicamente, iar unele au și o farmacie adevărată în spatele magazinului. Raftul din mijlocul halei și tejgheaua din spate nu sunt aceeași ușă.
Medicamentele sunt împărțite în trei. General sales list, prescurtat GSL, se poate vinde și în afara farmaciei: în supermarket, la o benzinărie, în magazinul de la colț. Pharmacy medicine, litera P, se dă doar în farmacie, cu farmacistul prin preajmă. Prescription only, POM, cere rețetă. Aceeași substanță poate trece dintr-o categorie în alta după mărimea cutiei sau după concentrație. De asta «paracetamol» nu e un singur răspuns. E cutia din mână.
Farmacistul nu ține minte sertarul din România. Cunoaște substanța și mărcile autorizate la el. Cererea bună sună «aș vrea paracetamol» sau «aș vrea ibuprofen», și apoi «cutia asta se dă fără rețetă?». Dacă răspunsul e nu, lași cutia acolo. Obiceiul de acasă nu călătorește odată cu tine.
Fraze scurte, dacă engleza se încurcă
Câteva propoziții ajung, chiar dacă restul conversației o face farmacistul.
I would like paracetamol, please. Aș vrea paracetamol.
I would like ibuprofen, please. Aș vrea ibuprofen.
Can I buy this without a prescription? Pot cumpăra asta fără rețetă?
I have a prescription. Am rețetă.
I need to register with a GP. Vreau să mă înscriu la medicul de familie.
Where is the nearest open pharmacy? Unde e cea mai apropiată farmacie deschisă?
Dacă te încurci, arăți pe telefon numele substanței, scris corect: paracetamol, ibuprofen. Paracetamolul nu își schimbă literele, cum se întâmplă cu paracetamolo în italiană. Ibuprofenul se scrie la fel ca în prospectul de acasă. Metamizolul îl poți scrie, ca să explici ce luai, și tot nu ți-l vor da de pe raft.
Paracetamolul, ibuprofenul și cutia care se adună
Pentru comprimatele și capsulele obișnuite de paracetamol, legea de vânzare generală se oprește la 16 într-un pachet. Capsulele, la fel, 16. La farmacie, sub supravegherea farmacistului, pachetul de calmante de tipul ăsta poate urca până la 32. Ghidul de bună practică publicat de MHRA, pentru vânzarea calmantelor, spune să nu pleci cu mai mult de două cutii într-o singură cumpărare când nu e farmacistul de față. Plafonul legal, pentru paracetamol și pentru aspirină, e mai sus: nu se vând mai mult de 100 de comprimate sau capsule într-o tranzacție, fără rețetă. Între cele două cifre, la casă contează regula magazinului, iar la tejghea contează farmacistul. Nu aduni cutii «că e mai ieftin la ofertă». Oferta care te împinge să iei mai multe pachete de calmant e tocmai ce ghidul ăla descurajează, din cauza supradozei.
Lichidul de paracetamol pentru cine are 12 ani sau mai mult stă, pe raftul de vânzare generală, până la 160 de mililitri. Pentru un copil mai mic, cutia de pe raftul din magazin e în doze separate, de cel mult 5 mililitri, până la 20 de doze. Flaconul mai mare se cere la farmacie. Numele pe care îl vezi des la suspensia pentru copii e Calpol. E paracetamol, nu un alt medicament. Nurofen pentru copii e ibuprofen, altă substanță. Eticheta are vârsta și greutatea. O cutie de 2 ani nu e cutia de 8 ani, și comprimatul de adult nu se taie din ochi ca să «iasă o doză de copil».
Ibuprofenul de pe raftul din supermarket e, de obicei, comprimatul de 200 mg, tot în pachet de până la 16. Cutia mai mare, sau una mai tare, e o conversație cu farmacistul. El îți spune dacă prezentarea din sertar se dă fără rețetă. Două cutii mici nu se adună pe socoteala ta ca să iasă concentrația pe care o aveai acasă. Ibuprofenul irită stomacul la unii oameni, și farmacistul întreabă de ulcer, de astm, de sarcină și de alte medicamente tocmai pentru că substanța nu e apă. Dacă ai un motiv să îl eviți, paracetamolul e cealaltă ușă, tot cu plafonul de pe etichetă.
Aspirina poate sta și ea în cutia mică, pe raft. Sub 16 ani nu se dă, decât dacă un medic a spus altfel, din cauza riscului de sindrom Reye. De asta vârsta nu e o formalitate la casă.
Capcana cea mare nu e marca. E substanța care se repetă. Lemsip, Beechams și alte plicuri «de răceală» au, foarte des, paracetamol în ele. Night Nurse, băutura de noapte, tot poate avea. Le numeri împreună cu comprimatul de paracetamol luat «pentru cap» la prânz. Două produse cu același rând de substanță activă sunt o singură doză care se adună, chiar dacă una e plic și cealaltă e pastilă. Ibuprofenul dintr-un gel de uns și ibuprofenul dintr-o pastilă sunt o întrebare pentru farmacist, nu o combinație pe care o inventezi seara. În sarcină, alegerea dintre paracetamol și ibuprofen nu e a unui articol. O face farmacistul sau GP-ul, pe situația ta.
De ce nu ceri Algocalmin
Algocalminul de acasă e metamizol. În Spania, aceeași familie se cheamă des Nolotil și se dă pe rețetă: cum se cere la farmacia din Spania. În Germania, numele de pe cutie sunt Novalgin și Novaminsulfon, tot pe rețetă, și doar din Apotheke: ce găsești acolo fără rețetă. În Italia, marca se schimbă din nou, iar cererea bună tot pe substanță se face: ce spui la farmacia din Italia. Aici, lanțul se rupe. Într-un răspuns parlamentar din 2019, guvernul spunea că metamizolul nu a fost autorizat pentru utilizare în Marea Britanie. Nu am găsit o autorizare de atunci încoace, iar farmacia de cartier nu are un sertar cu Algocalmin pe care să ți-l deschidă pentru că așa erai obișnuit.
Asta nu înseamnă că durerea rămâne netratată. Înseamnă că prima conversație, pentru o durere ușoară sau pentru febră, e paracetamol sau ibuprofen, în cutia pe care ți-o poate da legea. Dacă durerea e puternică, dacă nu cedează, sau dacă ai un tratament pe care îl iei deja, drumul e GP-ul sau, seara, numărul de la secțiunea de mai jos. Un medic de aici poate prescrie și un medicament care nu e autorizat în țară, ca un produs special, dar nu e o promisiune că vei primi metamizol. Mulți vor alege o substanță care chiar e pe raftul lor. Decizia e a lor, pe fișa ta, nu a unui grup de mesaje.
Dacă ai la tine o cutie adusă de acasă, riscul nu dispare la graniță. Metamizolul poate provoca agranulocitoză, o scădere bruscă a unui tip de globule albe. Comunicarea EMA spune că poate duce la infecții grave, chiar fatale. Nu ține de doză. Poate apărea oricând în timpul tratamentului, la scurt timp după ce te oprești, și la oameni care îl mai folosiseră fără probleme. Semnele pe care trebuie să le știi sunt febra, frisoanele, durerea în gât și rănile dureroase pe mucoase, mai ales în gură. Dacă apar, oprești medicamentul și ceri ajutor medical imediat. Dacă iei metamizol tocmai pentru febră, o parte din semnele astea se pot pierde în boala pentru care l-ai luat. De asta nu aștepți până luni.
Când te întorci în România sau în Moldova, nu pui cutia de paracetamol de aici lângă Paracetamolul din sertarul de acasă și le iei pe amândouă. Sunt aceeași substanță. Nurofenul de aici plus Nurofenul de acasă sunt tot ibuprofen. Algocalminul din valiză plus orice metamizol primit în altă țară sunt tot metamizol. Substanța călătorește cu tine. Marca, nu.
Codeina rămâne la farmacist
Co-codamol este paracetamol plus codeină. Pe cutie vezi două numere. 8/500 înseamnă 8 mg de codeină și 500 mg de paracetamol în fiecare comprimat. Concentrația mică, 8/500, se poate cumpăra fără rețetă, dar doar din farmacie, iar farmacistul pune întrebări. Nu e pe raftul de lângă șampon. Concentrațiile 15/500 și 30/500 sunt pe rețetă. Dacă ai cumpărat cutia de la farmacie, fără rețetă, NHS spune să nu o iei mai mult de 3 zile. Dacă durerea ține, vorbești cu farmacistul sau cu medicul, nu mai cumperi o cutie «să vezi».
Pentru că înăuntru e și paracetamol, co-codamolul se adună cu orice alt paracetamol din ziua aia: comprimatul simplu, plicul de răceală, suspensia. Codeina e opioid. Poate ameți, poate consta, și la unii oameni se leagă mai repede decât se așteaptă. Siropul de codeină pentru tuse, codeine linctus, a fost mutat pe rețetă. Nu îl mai ceri ca pe un sirop de raft.
O pastilă «mai tare, cu codeină» nu e pasul următor doar pentru că paracetamolul simplu nu a luat durerea de cap într-o oră. Pasul următor e întrebarea: de ce doare, de cât timp, și ce ai mai luat. Asta e treaba farmacistului, și apoi a GP-ului dacă nu se liniștește.
Pharmacy First și celelalte nume, pe țări
În Anglia, din 31 ianuarie 2024, farmacia poate închide singură câteva probleme frecvente, în serviciul numit Pharmacy First. Poți intra fără trimitere, sau poți fi trimis de cabinet, de 111 sau de urgență. Farmacistul te vede într-o cameră separată și, dacă e cazul, îți dă un medicament, inclusiv unul care altfel ar fi cerut rețetă. Nu orice farmacie face fiecare cale, și vârsta contează.
Cele șapte probleme cu care poți veni direct sunt acestea. Otita medie acută, durerea de ureche, la copii de la 1 la 17 ani. Impetigo, de la 1 an. Înțepătura de insectă infectată, de la 1 an. Zona zoster, de la 18 ani. Sinuzita, de la 12 ani. Durerea în gât, de la 5 ani. Infecția urinară necomplicată, la femei de la 16 la 64 de ani. Dacă nu te încadrezi, sau dacă farmacistul vede altceva, te trimite mai departe. Nu insiști să primești antibioticul pentru că «în România mi-l dădeau».
Din 29 octombrie 2026, unele farmacii din Anglia, cele care au un farmacist cu drept de prescriere, pot vedea și alte căi: otită externă la adulți de la 18 ani, rinită alergică de sezon la copii de la 4 la 11 ani, migrenă episodică la adulți de la 18 la 64 de ani, acnee ușoară sau moderată, infecții ușoare de piele și scabie. Vârsta exactă, la acnee și la piele, o verifică farmacistul, pentru că pragul nu e același la fiecare problemă și nu orice farmacie s-a înscris. Dacă îți dă un medicament pe calea NHS, în Anglia se poate aplica aceeași taxă de rețetă pe care o plătești de obicei. Întrebi înainte să pleci cu cutia.
În Scoția, serviciul se numește NHS Pharmacy First Scotland. Îl poți folosi dacă locuiești acolo sau dacă ești înscris la un GP scoțian, la farmaciile care eliberează rețete NHS. Primești sfat și, dacă e nevoie, un medicament, pentru probleme mici. Lista nu e copia celei din Anglia. O întrebi la tejghea.
În Țara Galilor, numele e Common Ailments Service. E gratuit pentru cine rămâne în Țara Galilor cel puțin 24 de ore după vizită, și acoperă o listă publicată de probleme obișnuite, cu excluderi după vârstă, sarcină sau boală. Farmacistul îți spune dacă a ta e pe listă. Dacă nu e, tot îți poate spune ce se poate cumpăra, contra cost.
În Irlanda de Nord există un Pharmacy First local, pentru unele probleme de zi cu zi. Căile nu sunt automat cele șapte din Anglia. Întrebi farmacia din orașul tău, nu un articol scris pentru toată insula.
Pastila de a doua zi se cere tot la farmacist, fără să treci neapărat pe la GP. Fereastra de ore nu e aceeași la toate cutiile, așa că el întreabă când s-a întâmplat. Unele farmacii din Anglia pot și începe sau continua o contraceptivă orală, într-un serviciu NHS. Nu toate. Întrebi dacă cea de la colț o face.
Cum te înscrii la GP
GP vine de la general practitioner. E medicul de familie: răceala care nu trece, rețeta care se repetă, trimiterea către un specialist, vaccinul, adeverința pentru serviciu. Nu e stomatologul și nu e magazinul de ochelari. La NHS, de regulă nu îți programezi singur cardiologul. Treci pe la GP, iar el trimite mai departe când e cazul. Stomatologul NHS e o înscriere separată, cu tarife pe benzi care diferă și pe care le întrebi înainte. La o urgență dentară, în Anglia, 111 te poate îndruma. Opticianul e alt drum.
În Anglia, orice persoană se poate înscrie la un cabinet, sau poate schimba cabinetul, fără să plătească înscrierea. Multe cabinete o fac online, pe site-ul NHS sau în aplicația NHS. Alegi după cod poștal, completezi formularul, și ți se spune când ești pe listă. Ghidul spune că de obicei afli în câteva zile de când cabinetul primește datele, și că poate dura mai mult. La cabinet poți completa și hârtia, formularul vechi se numește GMS1. Formularul online e scurt, de ordinul unui sfert de oră de persoană, acolo unde cabinetul îl oferă.
Îți cer numele, data nașterii și o adresă. Mai cer un contact de urgență, medicul la care erai înscris dacă aveai unul, și îngrijitorul, dacă ai. Uneori cer o hârtie în plus ca să găsească fișa veche, sau ca să vadă că ești părintele copilului pe care îl înscrii. Ce nu îți pot cere ca să te primească, în ghidul din Anglia: act de identitate, dovadă de adresă, dovadă de imigrare, număr NHS. Numărul NHS are 10 cifre și vine după ce ești înscris. Te ajută să ți se găsească fișa. Nu e biletul de intrare.
Dacă nu ai o adresă stabilă, te poți înscrie cu o adresă temporară sau cu adresa cabinetului. Dacă stai departe de casă, dar nu vrei să îți schimbi medicul de durată, în Anglia există înscrierea temporară, până la 3 luni. După aceea o reînnoiești sau te înscrii de durată. Dacă cererea temporară e refuzată, tot poți primi îngrijirea de care ai nevoie imediat, până la 14 zile.
Un cabinet te poate refuza dacă nu mai primește pacienți, dacă locuiești în afara zonei lui, sau dacă ai fost scos de pe lista lui înainte. În Anglia, refuzul vine în scris, cu motivul, în 14 zile. Lipsa buletinului nu e pe lista asta. Dacă totuși ți se spune că fără acte nu te primesc, ceri motivul pe hârtie. Pentru Anglia, numărul publicat de NHS England pentru situația asta este 0300 311 2233. Un număr se poate schimba, așa că îl verifici dacă suni peste mult timp.
În Scoția, în Țara Galilor și în Irlanda de Nord te înscrii tot la un cabinet din zonă. Dacă îți cer acte, întreabă la ce folosesc: de multe ori e ca să potrivească fișa sau să vadă dacă stai în aria lor. Motivul refuzului îl ceri pe hârtie, iar autoritatea locală de sănătate te poate îndruma spre un cabinet care mai primește. Nu copia regula de 14 zile din Anglia pe o hârtie scoțiană, dacă cabinetul îți arată procedura lui.
Cât aștepți pentru o programare obișnuită diferă de la un cabinet la altul. Nu am un termen valabil pentru toată țara. Unele au loc în aceeași zi când consideră că nu poate aștepta, altele te pun pe un formular online și te sună. Aplicația NHS, la cabinetele care o folosesc, ține și o parte din programări, și comenzile de rețetă repetată.
Pentru serviciu, primele 7 zile de boală le poți declara singur. După aceea, hârtia se numește fit note și o dă, de obicei, GP-ul sau alt clinician care te-a văzut. Serviciul 111 nu emite adeverința asta. Nu amâna înscrierea până în dimineața în care șeful cere hârtia.
Consultația la GP nu se plătește la recepție, nici dacă ești doar în vizită. În spital, dacă nu locuiești aici și ai venit pentru câteva săptămâni, o parte din îngrijire se poate taxa. Cardul european de asigurări de sănătate, cel de acasă, acoperă ce e necesar medical pe durata șederii, nu o operație pe care o programezi din România. Înainte de o programare care nu e urgentă, întrebi dacă se plătește. Cine s-a mutat are drumul celălalt: înscrierea la GP, nu cardul de turist ținut la nesfârșit.
Rețeta NHS și taxa, care nu e la fel în toată țara
Când ai un tratament care se repetă, cabinetul îl poate trimite la farmacia pe care ai ales-o. În Anglia, drumul electronic e cel obișnuit. Comanzi din timp, din aplicația NHS sau de la cabinet. Cu câte zile înainte, îți spune cabinetul, pentru că intervalul diferă. Hârtia încă apare, mai ales la unele substanțe controlate. Multe rețete sunt valabile 6 luni de la dată. Pentru o bună parte din substanțele controlate, fereastra e de 28 de zile. Dacă pe foaia ta scrie altfel, câștigă foaia.
În Anglia, o rețetă NHS are o taxă pe fiecare medicament, nu pe toată foaia. Trei cutii diferite înseamnă de trei ori taxa. Suma publicată pentru anul 2026/2027 este 9,90 de lire sterline pe produs, aceeași cifră înghețată din 2024. O confirmi la tejghea, pentru că o taxă națională se poate mișca după anul pentru care a fost anunțată. Unele lucruri sunt gratuite oricum, între ele contracepția și medicamentele date în spital.
Scutirile din Anglia acoperă, între altele, copiii, tinerii de la 16 la 18 ani care sunt la școală cu program întreg, cine are 60 de ani sau mai mult, sarcina și primele 12 luni după naștere dacă ai certificatul, unele boli cu certificat medical, unele ajutoare sociale, și certificatul HC2 pentru venit mic. Lista pe care o bifezi la farmacie e cea valabilă în ziua aia, nu lista pe care o țin minte eu. Dacă bifezi o scutire pe care nu o ai, se poate adăuga o penalizare peste taxă. Întrebi înainte să semnezi. Dacă ai multe rețete, există un certificat de plată în avans, pe 3 luni sau pe un an. Prețul lui e publicat separat și nu îl copiez aici. Îl vezi când îl cumperi.
În Scoția, în Țara Galilor și în Irlanda de Nord, rețeta NHS nu se plătește. O foaie emisă în Anglia și prezentată la o farmacie din Scoția poate fi taxată la nivelul din Anglia, dacă nu ai o scutire valabilă acolo. O spui farmacistului înainte, mai ales dacă treci granița pentru o cutie.
O rețetă privată e alt drum. Plătești consultația, iar suma diferă de la un cabinet la altul, și plătești medicamentul, al cărui preț diferă de la o farmacie la alta. Întrebi ambele cifre înainte să te așezi pe scaun. Rețeta scrisă în România nu e rețeta electronică NHS. Dacă farmacistul poate face ceva cu ea, pentru că pe ea se văd substanța, pacientul și medicul, îți spune el. De cele mai multe ori, continuarea unui tratament cronic se face printr-un medic de aici.
Când suni la 111 și când suni la 999
Programul de seară al farmaciei diferă de la o stradă la alta. Unele stau deschise târziu, altele nu. Pe ușă, și în aplicația NHS acolo unde cabinetul sau farmacia apar, vezi cine e deschis în seara aia. Nu există o singură tură națională, de tipul gărzii germane, pe care să o pot scrie valabilă în fiecare oraș. O adresă veche dintr-un grup se verifică în ziua aia.
Când cabinetul e închis și problema nu poate aștepta până dimineața, și totuși nu e o urgență în care îți e frică de viață, numărul depinde de țară. În Anglia suni 111, de pe telefon, sau folosești serviciul online din aplicația NHS. Te poate îndruma spre o farmacie, spre un centru de urgență, spre un medic de gardă sau spre spital. În Scoția, același 111 e NHS 24. În Țara Galilor, serviciul e NHS 111 Wales, pe telefon și online. În Irlanda de Nord, urmezi mesajul de gardă al cabinetului sau numărul trustului din zona ta, pentru că pagina online de 111 din Anglia nu e serviciul lor.
Pentru urgență, numărul este 999, în toată țara. Durere în piept, nu poți respira, leșin, sângerare mare, o parte a corpului care nu se mișcă, vorbirea care se împletește brusc: 999, nu încă un comprimat și nu așteptatul până se deschide Boots. Febra înaltă la un copil mic, sau un copil moale care nu bea, merită 999 sau 111, după cât de rău arată. Secția de urgență a spitalului se numește A&E. Centrele de urgență mai mici, pentru ce nu e viață și moarte, există și ele, și 111 e cel care îți spune dacă ai drum acolo.
O răceală într-un apartament nou are mai multe piese, și pastila de febră e doar una. Nasul plin de mucus, pentru câteva zile, nu se rezolvă urcând paracetamolul. Acolo conversația e despre un spray care strânge vasele, cu limita de zile de pe prospect: xilometazolina, față de ser. Numele de pe cutia britanică poate fi altul. Ceri substanța, nu marca din România. Nasul care doar trage, fără secreție, de la aerul uscat din casă, nu vrea acel spray. Vrea o spălare blândă, dacă eticheta spune nas: monodoza de ser fiziologic. Crusta nu se scobește. Gestul, același iarna asta oriunde ai încălzire, e pe nasul uscat de la calorifer.
Obrazul din aceeași cameră, când caloriferul merge și afară e umed, e o problemă de cremă, nu de antalgic: pielea trasă de încălzire. Zincul de pe un afiș «de imunitate» nu ține loc de paracetamol când ai febră. E altă cutie, și acolo contează miligramele elementare: zincul din farmacie. Iarna lungă și soarele puțin, la latitudinea asta, nu se tratează cu o pastilă de durere. Dacă te întrebi de vitamina D, testul și doza stau într-o pagină separată: vitamina D3 și ce înseamnă un deficit.
Ce aduci de acasă, și ce nu pui în colet
Pentru medicamentele tale, regula publicată la intrarea în țară este un necesar de până la 3 luni, pentru uzul tău, dus la tine, nu trimis prin poștă. La o substanță controlată, codeină în concentrațiile care intră pe lista asta, medicamente pentru somn, pentru anxietate sau pentru durere puternică, îți trebuie o scrisoare de la medicul care a prescris. Pe ea: numele tău, datele între care călătorești, lista cu doze, concentrație și cantitate, semnătura și datele lui de înregistrare. Trebuie să se vadă că nu cari mai mult de 3 luni. Peste prag, sau dacă îți expediezi cutii, marfa poate fi luată la vamă, iar tu ești cel care a importat-o.
Medicamentele care nu sunt controlate tot merită cutia originală și, dacă au fost prescrise, o hârtie scurtă. Inclusiv un medicament care nu e autorizat aici, cum e metamizolul, intră în conversația despre cele 3 luni și despre ce faci când se termină. Continuarea o face un clinician din Marea Britanie. Se poate să plătești, dacă nu e o rețetă NHS. Nu îți trimite rudele «încă o cutie, prin colet». Pentru substanțele controlate, poșta din afară nu e o cale legală.
Cine are un tratament cronic nu îl întrerupe la graniță ca să vadă ce găsește pe raft. Cine vine pentru câteva zile nu își mută dulapul. Ce lași acasă: o pungă pe care să o împarți în comunitate, cutii cumpărate de la o persoană, Algocalmin luat dintr-un anunț. Farmacia, cu farmacist, e canalul. Păstrează prospectul de pe cutia pe care o primești aici, nu doar numele mare de pe fața ei. Data, doza și avertismentul de ficat sau de stomac sunt acolo. Dacă nu înțelegi un rând, farmacistul ți-l poate spune. Un grup de mesaje nu e un prospect.
Lista de la farmacie, pentru mai târziu
Lista de mai jos e ca să recunoști ce merită să ai în casă pentru o zi obișnuită, nu un coș de cumpărat și nu un clasament. Prețul diferă de la un raft la altul și de la o săptămână la alta, așa că îl vezi în magazin, pe etichetă, sau îl întrebi pe farmacist.
Paracetamol comprimate, cutia mică. Pentru durere ușoară și pentru febră, la cine îl poate lua. Pe raftul din supermarket e pachetul de până la 16. La farmacie poate fi mai mare, până la 32, cu farmacistul. Orice alt produs din ziua aia care are paracetamol se adună cu el.
Ibuprofen, cutia mică de 200 mg. O ceri dacă stomacul, astmul și sarcina nu sunt un motiv să o eviți. Farmacistul întreabă. Cutia mai tare nu se compune din două cutii mici, pe socoteala ta.
Suspensie de paracetamol pentru copil. Numele pe care îl vezi des e Calpol. O alegi după vârsta și greutatea de pe etichetă, nu tăind comprimatul de adult. Suspensia de ibuprofen pentru copii e altă substanță, chiar dacă stă lângă.
Spray sau fiole cu ser fiziologic, dacă eticheta spune nas. Pentru mucoasa uscată de la calorifer, nu în locul sprayului care strânge vasele când ești plin de mucus. Limita de zile, la sprayul de vase, rămâne pe prospect.
Cremă emolientă. Pentru pielea care trage când pornește încălzirea. O pui pe pielea încă umedă. Dacă pielea se crapă și sângerează, conversația e cu GP-ul, nu cu un tub mai scump.
Cetirizină sau loratadină. Antihistaminice pe care le vezi des pentru alergia de sezon. Multe cutii stau pe raft. Farmacistul îți spune dacă ți se potrivește, mai ales dacă iei și alte medicamente sau dacă e pentru un copil.
Săruri de rehidratare, plic. Pentru o diaree scurtă, dacă eticheta ți se potrivește la vârstă. Nu înlocuiesc un medic când nu poți ține lichidele, când e sânge sau când e un copil mic care nu bea.
Termometru și plasturi. Ca să știi dacă e febră înainte să mai iei o pastilă, și ca să acoperi o tăietură mică fără să faci din ea o urgență. Termometrul nu alege medicamentul. Doar îți spune cifra pe care o spui la 111 sau la GP.
Informațiile sunt generale, pentru orientare, și nu sunt o prescripție. Nu înlocuiesc farmacistul, GP-ul, serviciul 111 sau serviciul 999. Nu dau doze. Paracetamolul și ibuprofenul, în cutia mică, se pot cumpăra și din supermarket. Cutia mai mare de calmant stă la farmacist, până la 32 de comprimate sau capsule, iar peste 100 de comprimate sau capsule de paracetamol sau de aspirină nu se vând într-o tranzacție fără rețetă. Metamizolul, inclusiv Algocalmin, Nolotil și Novalgin, nu este autorizat aici. Poate provoca agranulocitoză: dacă apar febra, frisoanele, durerea în gât sau rănile dureroase pe mucoase, oprești și ceri ajutor medical. În Anglia, înscrierea la GP nu cere buletin, dovadă de adresă, statut de imigrare sau număr NHS, iar taxa de rețetă publicată pentru 2026/2027 este 9,90 de lire sterline pe medicament. În Scoția, în Țara Galilor și în Irlanda de Nord, rețeta NHS nu se plătește. Dacă ești însărcinată, dacă iei și alte medicamente sau dacă durerea nu cedează, întrebi un om, nu un articol.
Articolele de pe site, grupate după problemă, sunt pe pagina Tratamente de la A la Z.
