27
Oct
În Spania, Algocalminul de acasă se cere ca metamizol. Cutia pe care o recunoaște farmacistul se numește, cel mai des, Nolotil. În registrul CIMA al AEMPS, Nolotil 575 mg capsule este trecut ca medicament supus prescripției medicale și este comercializat. Nu ți-l dă pentru că în România îl luai fără poveste. Paracetamolul se spune la fel, paracetamol. Gelocatil 1 g comprimate stă în același registru fără rețetă. Ibuprofenul se spune ibuprofeno. Nurofen 400 mg comprimate filmate e fără rețetă. Neobrufen 600 mg, granulatul efervescent, e pe rețetă. La ghișeu spui substanța, principio activo, și întrebi dacă cutia din mână se eliberează fără rețetă.
Articolul e pentru cine locuiește în Spania sau e doar în vizită. Prospectul de pe cutia pe care o primești câștigă, dacă diferă de ce citești aici, iar dozele rămân pe foaia aia. Celelalte țări, și ghidul deja scris pentru Italia, stau pe pagina pentru românii din străinătate. Conversația din Italia are alte nume pe raft: ce ceri acolo în loc de Paracetamol, Nurofen sau Algocalmin.
Înainte să pleci, merită să știi ce scrie pe cutia din România. Nomenclatorul ANMDMR îți arată substanța activă a medicamentului înregistrat acolo. Dacă cutia e din Moldova, aceeași verificare stă în nomenclatorul AMDM. Cu numele substanței în buzunar, farmacistul spaniol nu trebuie să ghicească marca de acasă.
Ce spui la ghișeu, pe substanță
Farmacistul din Spania nu ține minte raftul din România. Cunoaște substanța și mărcile autorizate la el. De asta cererea bună nu e «am nevoie de Algocalminul meu». E «aș vrea metamizol» doar dacă știi că acea cutie cere rețetă și ai rețeta, sau, mult mai des pentru o durere obișnuită, «aș vrea paracetamol» ori «aș vrea ibuprofeno». Arăți, dacă ai, cutia goală de acasă, ca să se vadă miligramele. Apoi întrebi dacă prezentarea din sertar se dă fără rețetă.
Întrebarea, în spaniolă, e scurtă: ¿Esta caja es sin receta? Adică: cutia asta e fără rețetă? Dacă răspunsul e nu, nu insiști să ți-o dea pentru că așa erai obișnuit. Regimul de eliberare e al autorizării spaniole. Obiceiul de acasă nu călătorește odată cu tine.
În sistemul public, medicul scrie des substanța, nu o marcă anume. Tu, fără rețetă, faci varianta simplă a aceleiași idei. Spui principio activo. Dacă nu recunoști cutia, lași sertarul în seama farmacistului. Nu ceri «cel mai ieftin Nurofen». Ceri ibuprofeno și lași omul să îți arate ce are fără rețetă, sau ce îți dă rețeta. Verifică prețul în farmacie. Nu îl public aici, pentru că se schimbă și nu e același în două orașe.
Fraze scurte, dacă limba se încurcă
Câteva fraze ajung, chiar dacă restul conversației o face farmacistul.
Quisiera paracetamol, por favor. Aș vrea paracetamol.
Quisiera ibuprofeno. Aș vrea ibuprofen.
¿Cuál es el principio activo? Care e substanța activă?
Tengo la receta del médico. Am rețeta de la medic.
Nu trebuie să ții un discurs. Dacă te încurci, arăți pe telefon numele substanței, scris corect: paracetamol, ibuprofeno, metamizol. Paracetamolul nu își schimbă literele, cum se întâmplă în italiană. Ibuprofenul capătă un o la final. Metamizolul pierde o literă față de forma pe care o spui acasă, dacă tu ziceai metamizol cu toate vocalele din prospectul românesc. Forma de pe foaia spaniolă e metamizol.
Aceeași regulă ține și la un generic. DCI, denumirea comună internațională, e tocmai numele ăsta de substanță. Marca e ce scrie mare pe cutie. La ghișeu, DCI e ce te înțelege omul când marca din România nu există pe raft.
Paracetamolul și cutia fără rețetă
Paracetamolul scade febra și durerea. Nu e un antiinflamator. În Spania, denumirea de pe prospect rămâne paracetamol. Gelocatil 1 g comprimate, în CIMA, are ca substanță paracetamol, e clasificat fără rețetă, iar medicamentul e comercializat. E o marcă pe care o aude des cine întreabă un român mutat acolo. Nu e un medicament nou. E aceeași substanță, cu alt nume pe capac.
Aici se rupe o teamă pe care o aduc unii din Italia, și merită spus pe șleau. Nu copia regula italiană a comprimatului de 1.000 mg. În Italia, o prezentare anume de 1.000 mg cere rețetă. În Spania, Gelocatil 1 g comprimate e trecut fără rețetă. Țările nu își împrumută sertarul. Te uiți la cutia din mână, în țara în care ești.
Și cealaltă jumătate merită spusă, ca să nu crezi că tot paracetamolul din Spania e liber. Registrul citat aici e al Gelocatil 1 g comprimate, nu al fiecărei cutii din țară. O formă de spital, o perfuzie, o combinație cu alte substanțe poate avea alt regim. Întrebarea rămâne ¿Esta caja es sin receta? Dacă farmacistul spune că forma aia cere medic, nu o înlocuiești pe loc cu două cutii mai mici, «că tot atâta face».
Nu copiez aici câte comprimate pe zi. Prospectul Gelocatil, revizuit în februarie 2025, spune să nu îl iei împreună cu alte medicamente care conțin paracetamol, de pildă cele de gripă și de guturai, pentru că dozele mari pot afecta ficatul. Asta e schema pe care o mut din prospect în text: nu aduni două surse. Un plic de răceală plus o tabletă, pentru că «una e de nas și una e de cap», poate fi de două ori aceeași substanță. Dacă bei alcool des, dacă ai o boală de ficat, dacă ești însărcinată sau dacă iei și alte medicamente, întrebi farmacistul sau medicul înainte. Prospectul spune că, dacă e nevoie, Gelocatil 1 g se poate folosi în sarcină, la cantitatea cea mai mică care ține durerea sau febra și pentru cât mai puțin timp, și că îl suni pe medic dacă durerea sau febra nu cedează. Articolul nu alege cutia pentru o sarcină.
Dacă ai luat prea mult, aceeași foaie te trimite imediat la un centru medical, chiar dacă încă nu simți nimic, pentru că semnele unei supradoze de paracetamol pot întârzia. Dă și telefonul serviciului de informații toxicologice din Spania, 91 562 04 20, și spui medicamentul și cât ai luat. Nu aștepți să vezi «dacă trece».
Ibuprofenul de 400 mg și cel de 600 mg
Nurofenul de acasă e ibuprofen. În spaniolă, substanța se spune ibuprofeno. În CIMA, Nurofen 400 mg comprimate filmate e clasificat fără rețetă, iar medicamentul e comercializat. Neobrufen 600 mg granulat efervescent e clasificat ca medicament supus prescripției medicale, și e și el comercializat. Aceeași substanță, două conversații. Miligramele de pe cutie schimbă ghișeul.
Regula nu se întinde singură la fiecare cutie de ibuprofen din țară. Cele două prezentări de mai sus stau așa în CIMA. O autorizare de comprimate Neobrufen 600 mg a fost revocată în februarie 2024 și nu mai e comercializată. Nu o cauți după un mesaj vechi de pe un grup. Dacă farmacistul îți arată altă marcă de 600 mg, întrebi din nou dacă acea cutie e sin receta. Dacă spune că cere medic, nu urci singur două comprimate de 400 mg ca să «faci» 600. Asta e o doză pe care ți-o construiești tu. Prospectul și omul de la ghișeu spun ce se poate lua fără rețetă.
Ibuprofenul nu e paracetamol cu alt nume. E antiinflamator. Poate irita stomacul. Nu e pentru oricine: ulcer, o problemă de rinichi, astm legat de antiinflamatoare, un tratament care deja subțiază sângele. Lista completă e pe prospect, nu într-un articol. Foaia Nurofen 400 mg îl contraindică în ultimul trimestru de sarcină. Înainte de asta, tot medicul decide dacă are sens, nu obiceiul dintr-o familie. Dacă îți arde stomacul, dacă apare sânge în scaun sau dacă te umflă fața, oprești și ceri ajutor, nu mai iei o tabletă «să treacă».
Și aici se adună mărcile. Nurofen dimineața și Neobrufen seara, pentru că ți s-au părut medicamente diferite, sunt tot ibuprofeno. Dacă ai luat deja paracetamol pentru febră, nu presupune că ibuprofenul «nu se pune la socoteală» și că poți urca singur dozele. Combinația, dacă are sens la tine, o spune farmacistul sau medicul.
Nolotil este metamizol, și e pe rețetă
Algocalminul, acasă, e metamizol. În Spania, substanța se numește metamizol. Nu o căuta pe raft sub numele românesc, și nu o căuta ca pe o pastilă pe care o iei singur pentru orice durere de cap. Pe foaia tehnică din CIMA, fiecare capsulă de Nolotil 575 mg conține metamizol magnezic, 575 mg. Registrul o trece la medicament supus prescripției medicale. Textul pentru profesioniști spune că pacienții trebuie avertizați că Nolotil este un medicament de prescripție. Ăsta e numele pe care îl poți spune când ai rețetă. Fără rețetă, conversația se oprește aici, și e bine că se oprește.
Indicația de pe foaie nu e «orice jenă». E durere acută moderată sau intensă, după o operație, după un traumatism, de tip colică sau de origine tumorală, și febră mare care nu răspunde la alte măsuri, inclusiv la antitermice de primă alegere. Cu alte cuvinte, nu e înlocuitorul de fiecare zi al paracetamolului, doar pentru că numele îți e cunoscut. Dacă durerea e suportabilă și farmacistul îți poate da paracetamol sau ibuprofeno fără rețetă, conversația aia e de obicei mai simplă. Dacă durerea nu cedează, locul nu e o a doua marcă cumpărată pe dibuite. E medicul.
Mai important decât marca e riscul. Metamizolul poate provoca agranulocitoză, o scădere bruscă a unui tip de globule albe. Comunicarea EMA spune că poate duce la infecții grave, chiar fatale. Nu ține de doză. Poate apărea oricând în timpul tratamentului, la scurt timp după ce te oprești, și la oameni care îl mai folosiseră fără probleme. Foaia actuală a Nolotil spune același lucru.
Simptomele pe care trebuie să le știi sunt febra, frisoanele, durerea în gât și rănile dureroase pe mucoase, mai ales în gură, nas și gât, sau în zona genitală ori anală. Dacă apar, oprești medicamentul și ceri ajutor medical imediat. Dacă iei metamizol tocmai pentru febră, o parte din semnele astea se pot pierde în boala pentru care l-ai luat. Un antibiotic luat în același timp le poate masca. De asta nu «mai aștepți până luni». Medicul poate cere o hemoleucogramă, inclusiv formula leucocitară. Dacă agranulocitoza se confirmă, tratamentul nu se reia.
Foaia mai spune când nu se începe: dacă ai mai avut agranulocitoză de la metamizol sau de la medicamente înrudite, numite pirazolone sau pirazolidine, sau dacă ai o problemă de măduvă osoasă. În ultimul trimestru de sarcină, Nolotil e contraindicat. În primele două trimestre, foaia spune că, în general, nu se recomandă. La alăptare, produșii ajung în lapte în cantități de luat în seamă, iar folosirea repetată se evită. La o singură administrare, textul sfătuiește să nu dai laptele acela timp de 48 de ore. Asta nu e o schemă de luat dintr-un articol. E un motiv să nu muți Algocalminul din trusa de voiaj în pastila de fiecare durere, fără să spui ce iei.
AEMPS a spus partea ei, către medici, nu către un grup de mesaje. În nota din 30 octombrie 2018, le-a amintit că medicamentele cu metamizol sunt pe rețetă, și le-a cerut cure scurte, cel mult șapte zile, la doza cea mai mică care ține, plus să nu îl folosească la cine nu poate fi urmărit. Exemplul din notă era populația flotantă: oameni de pasaj, greu de chemat înapoi la un control. În 2023, AEMPS a scris că menține recomandările astea. Foaia actuală a capsulelor nu îți dă ție un calendar de zile. Zilele le stabilește cine prescrie. Tu recunoști semnele și te oprești.
În septembrie 2024, AEMPS a publicat concluzia evaluării europene. Beneficiul metamizolului rămâne mai mare decât riscul în indicațiile autorizate, iar accentul cade pe recunoașterea devreme a agranulocitozei. Aceeași notă spune că datele nu pot nici confirma, nici exclude un risc mai mare după origine. Nu e un motiv să îl iei «că noi suntem din est și nouă nu ni se întâmplă». Riscul descris de EMA nu se negociază pe un grup de diaspora.
Unde se dă medicamentul
În Spania, locul medicamentului e farmacia, farmacia. AEMPS a scris regula pe scurt, într-o avertizare despre vânzarea dintre particulari: păstrarea, conservarea și eliberarea medicamentelor către oameni revin, în exclusivitate, farmaciilor deschise publicului și serviciilor de farmacie din spitale, din centrele de sănătate și din structurile de îngrijire primară. Parafarmacia, supermarketul, magazinul de parfumuri sau un chioșc de aeroport care nu e farmacie nu îți vând paracetamolul ca medicament, nici măcar când cutia e fără rețetă. Cosmeticele pot sta și în altă parte. Medicamentul, nu.
Deosebirea față de Italia e asta. Acolo, un magazin autorizat, parafarmacia, poate vinde unele medicamente fără rețetă, cu farmacist de față. În Spania, canalul medicamentului rămâne farmacia. Nu căuta «echivalentul de la supermarket» pentru că așa ai văzut într-o altă țară.
Pe internet, regula e și mai strâmtă. AEMPS spune că medicamentele care cer rețetă nu se pot vinde prin internet. Cele fără rețetă se pot cumpăra, cu garanții, doar de pe site-urile farmaciilor care îndeplinesc condițiile și apar în lista publică a AEMPS, cu farmacistul care eliberează și fără intermediari. Un site care nu e farmacia însăși, sau o aplicație de anunțuri, nu e ghișeul. În 2016, AEMPS a avertizat că medicamentele luate de la particulari, prin anunțuri, nu au garanțiile de calitate, și că pe acolo se oferă și cutii pe rețetă, fără rețetă. Dacă ceva ți se pare ieftin și vine dintr-o conversație privată, îl lași.
Dacă farmacia e închisă, textul ăsta nu are un număr unic de telefon. Orașele diferă. Întrebi care e farmacia de gardă, farmacia de guardia. Ușa celei închise o indică adesea. Unde e lista oficială diferă după oraș. Nu pleca spre o adresă veche dintr-un grup fără să verifici ziua aia.
Tarjeta sanitaria și medicul de familie
Ca să ai o rețetă în sistemul public, ai nevoie de un medic de aici, nu de amintirea cabinetului din România. Cardul cu care ești recunoscut în sistem se numește tarjeta sanitaria individual. Ministerul Sănătății îl descrie ca documentul oficial prin care ești identificat când folosești serviciile sistemului național de sănătate. Îl emit administrațiile regionale de sănătate, pentru rezidenții din zona lor care au dreptul la asistență publică. Un card emis oriunde în sistem e valabil în toată țara. La farmacie, te identifică ca să ți se elibereze medicamentul prescris, pe rețetă electronică sau pe hârtie.
În vorbirea de zi cu zi, medicului de familie i se spune médico de cabecera. În centrul de sănătate, centro de salud, specialitatea e medicina de familie, în îngrijirea primară. Programarea se cheamă cita previa. Cum o faci, pe ce portal și cu ce cod de pe card, diferă de la o comunitate autonomă la alta. Un număr pus aici ar fi greșit pentru jumătate dintre cititori. La centrul de sănătate din zona ta întrebi cum se face la tine.
Cine primește cardul depinde de situație. Dacă locuiești în Spania și ai dreptul la asistență publică, cardul și medicul de familie sunt drumul pentru o rețetă, pentru o febră care nu se liniștește, pentru o durere care revine. Ce acte îți cer la înscriere nu le inventez. Le afli la ghișeul centrului, pentru situația ta: rezident, muncitor înscris, sau altceva. Pagina asta nu ține loc de dosarul ăla.
Dacă ești doar în vizită, cardul de rezident nu e ce ai în portofel. Pentru o ședere temporară în Uniunea Europeană, documentul este tarjeta sanitaria europea. O ceri de la asigurarea de sănătate din țara în care ești asigurat, înainte să pleci. În Spania o arăți pentru îngrijirea care nu poate aștepta până te întorci, în sistemul public, în aceleași condiții ca oamenii asigurați aici. O călătorie făcută ca să te tratezi, clinica privată și înscrierea de rezident sunt alte drumuri. Dacă nu o ai la tine, îngrijirea necesară tot se dă, dar poți plăti înainte și cere decontarea când ajungi acasă. Cât plătești, dacă plătești, diferă. Nu inventez o taxă. O întrebi înainte.
O rețetă scrisă în România nu e rețeta electronică legată de cardul spaniol. Dacă farmacistul o poate onora, pentru că pe ea se văd substanța, pacientul și medicul, îți spune el. Dacă nu poate, nu insiști și nu cauți cutia în altă parte. Drumul e un medic de aici: medicul de familie, dacă ești înscris, sau serviciul pentru ce nu poate aștepta, dacă ești în vizită.
Ce aduci de acasă și ce lași
Pagina AEMPS despre medicamentele călătorilor, actualizată la 28 mai 2026, spune că poți duce medicația personală. Ți se poate cere rețeta sau un raport medical, atât la intrare, cât și la ieșire. Cantitatea trebuie să fie pe măsura tratamentului prescris, să nu ducă la bănuiala unui trafic și să nu depășească necesarul pentru trei luni. O cantitate mai mare se poate accepta, excepțional, dacă e justificată. Nu e o invitație să umpli o valiză «pentru orice eventualitate».
Stupefiantele și psihotropele au o ușă separată: un permis de la AEMPS, cerut înainte de călătorie. Paracetamolul, ibuprofenul și metamizolul din articolul ăsta nu sunt subiectul permisului ăla. Dacă cutia ta e un somnifer puternic, un opioid sau ceva pe care prospectul îl marchează ca sub control, nu ghicesc eu lista. Întrebi înainte să pleci.
Ce merită să ai la tine, pentru un tratament pe care îl iei deja: cutia originală, prospectul, o hârtie cu substanțele active și, dacă medicamentul a fost prescris, rețeta sau un raport scurt de la medic. Cine are un tratament cronic nu îl întrerupe la graniță ca să «vadă ce găsește». Cine vine pentru câteva zile nu își mută dulapul.
Ce nu aduci: o pungă pe care să o împarți rudelor, cutii cumpărate de la o persoană, Nolotil luat în afara farmaciei. Faptul că AEMPS îți îngăduie medicația personală, în limitele de mai sus, nu transformă Nolotil într-un medicament fără rețetă la ghișeul spaniol. Sunt două uși. Una e ce cari pentru tine. Cealaltă e ce ți se eliberează aici.
Când te întorci în România sau în Moldova, nu continua automat cutia spaniolă pe lângă cea de acasă. Gelocatil plus Paracetamolul din sertarul de la București sunt tot paracetamol. Nurofen plus Neobrufen sunt tot ibuprofeno. Nolotil plus Algocalmin sunt tot metamizol, cu avertismentul de agranulocitoză în ambele sensuri. Substanța călătorește cu tine. Marca, nu.
Când suni la 112
Dacă te simți rău, dar poți aștepta deschiderea centrului, medicul de familie e omul potrivit. Nu pentru o urgență în care nu poți respira.
Când centrul e închis, există servicii pentru problemele care nu pot aștepta până dimineața și totuși nu sunt urgențe. Numele și telefonul diferă după comunitatea autonomă. Nu public un număr național pentru garda asta, pentru că l-aș inventa pentru orașe în care nu e valabil. Îl afli de la centrul tău, sau de la farmacia de gardă, înainte să ai nevoie de el noaptea.
Pentru urgență, numărul este 112. Durere în piept, nu poți respira, leșin, sângerare mare, o parte a corpului care nu se mișcă sau vorbirea care se împletește brusc: 112, nu o pastilă în plus și nu așteptatul la un ghișeu. Pentru un copil, doza nu se taie din ochi din cutia de adult. Prospectul și medicul spun vârsta. Articolul nu o spune.
O răceală într-un apartament nou are mai multe piese, și pastila de febră e doar una. Nasul plin de mucus, pentru câteva zile, nu se rezolvă urcând paracetamolul. Acolo conversația e despre un spray care strânge vasele, cu limita de zile de pe prospect: xilometazolina, față de ser. Numele de pe cutia spaniolă poate fi altul. Ceri substanța, nu marca din România, la fel ca la febră.
Nasul care doar trage, fără secreție, de la aerul uscat din casă, nu vrea acel spray. Vrea o spălare blândă, dacă eticheta spune nas: monodoza de ser fiziologic. Crusta nu se scobește. Gestul, același iarna asta oriunde ai încălzire, e pe nasul uscat de la calorifer. Obrazul din aceeași cameră uscată e o problemă de cremă, nu de antalgic.
Zincul de pe un afiș «de imunitate» nu ține loc de Gelocatil când ai febră. E alt ghișeu, și acolo contează miligramele elementare, nu vorba de pe cutie: zincul din farmacie. Soarele de afară, în Spania, nu așteaptă iulie ca să ajungă pe față. Soarele de toamnă pe piele tot pigmentă, iar protecția de pe obraz nu e un antifebril.
Păstrează prospectul spaniol, nu doar cutia. Data, doza de pe etichetă și avertismentul de ficat, de stomac sau de sânge sunt acolo, în limba în care a fost autorizat medicamentul. Dacă nu înțelegi un rând, farmacistul ți-l poate spune. Un grup de mesaje nu e un prospect.
Germania și Marea Britanie au comunități mari, și ghidurile lor de farmacie încă nu sunt scrise. Până apar, lista și ce e deja publicat stau pe pagina de diaspora.
Informațiile sunt generale, pentru orientare, și nu sunt o prescripție. Nu înlocuiesc farmacistul, medicul de familie sau serviciul 112. Nu dau doze și nu dau prețuri. Nolotil 575 mg capsule, în registrul CIMA, cere rețetă. Gelocatil 1 g comprimate e fără rețetă. Nurofen 400 mg comprimate filmate e fără rețetă, iar Neobrufen 600 mg granulat efervescent e pe rețetă. Metamizolul poate provoca agranulocitoză: dacă apar febra, frisoanele, durerea în gât sau rănile dureroase pe mucoase, oprești și ceri ajutor medical. Dacă ești însărcinată, dacă iei și alte medicamente sau dacă durerea nu cedează, întrebi un om, nu un articol.
Articolele de pe site, grupate după problemă, sunt pe pagina Tratamente de la A la Z.
