23
Oct
În Italia, Paracetamolul din România se cere ca paracetamolo. Pe raft, numele pe care îl recunoaște farmacistul sunt Tachipirina și, în tabelul AIFA, Efferalgan. Tachipirina nu e un medicament nou. E aceeași substanță, cu altă marcă. Nurofenul este ibuprofene, iar mărcile trecute de AIFA la substanța asta includ Brufen, Moment și tot Nurofen. Algocalminul este metamizolo. Pe prospectul publicat de AIFA, Novalgina conține metamizol sodic. La ghișeu spui substanța activă, în italiană principio attivo, și întrebi dacă cutia din mână se eliberează fără rețetă. Marca de acasă, spusă singură, se pierde ușor.
Articolul e informație generală, pentru cine locuiește în Italia sau e doar în vizită. Nu înlocuiește farmacistul și nu înlocuiește medicul. Nu dă doze. Prospectul de pe cutia pe care o primești câștigă, dacă diferă de ce citești aici. Celelalte țări, pe măsură ce apar ghidurile, stau pe pagina pentru românii din străinătate.
Înainte să pleci, merită să știi ce scrie pe cutia din România. Nomenclatorul ANMDMR îți arată substanța activă a medicamentului înregistrat acolo. Dacă cutia e din Moldova, aceeași verificare stă în nomenclatorul AMDM. Cu numele substanței în buzunar, conversația din farmacia italiană e scurtă.
Ce spui la ghișeu, pe substanță
Farmacistul italian nu ține minte raftul din România. Cunoaște substanța și mărcile autorizate la el. De asta cererea bună nu e «am nevoie de Paracetamolul meu». E «aș vrea paracetamolo». Dacă ai o rețetă, medicul din Italia scrie, în multe situații, tot substanța. AIFA explică regula pentru medicamentele la care există echivalente: la început de tratament, când pe piață sunt mai multe medicamente cu aceeași substanță, rețeta indică principio attivo. Medicul poate adăuga și o marcă. Dacă vrea neapărat o cutie anume, scrie că nu se înlocuiește, non sostituibile, și pune un motiv scurt. Fără clauza aia, farmacistul poate elibera un echivalent.
Tu, fără rețetă, faci o variantă mai simplă a aceleiași idei. Spui substanța. Arăți, dacă ai, cutia goală de acasă, ca să se vadă miligramele și nu povestea. Apoi întrebi dacă prezentarea din sertar cere rețetă. Întrebarea, în italiană, e scurtă: Questa confezione è senza ricetta? Dacă răspunsul e nu, nu insiști să ți-o dea «că în România o luam așa». Regimul de eliberare e al autorizării italiene, nu al obiceiului de acasă.
Fraze scurte, dacă limba se încurcă
Câteva fraze ajung, chiar dacă restul conversației o face farmacistul:
Vorrei del paracetamolo, per favore. Aș vrea paracetamol.
Vorrei dell'ibuprofene. Aș vrea ibuprofen.
Qual è il principio attivo? Care e substanța activă?
Ho la ricetta del medico. Am rețeta de la medic.
Nu trebuie să ții un discurs. Dacă te încurci, arăți pe telefon numele substanței, scris corect: paracetamolo, ibuprofene, metamizolo. Litera în plus, la paracetamolo, e cea italiană. Fără ea, omul tot înțelege de cele mai multe ori, dar forma din prospect e cu o.
Aceeași regulă ține și când cauți un generice. Nu ceri «cel mai ieftin Nurofen». Ceri ibuprofene și lași farmacistul să îți arate ce are fără rețetă, sau ce îți dă rețeta. Prețul îl vezi în farmacie. Nu îl public aici, pentru că se schimbă și nu e același în două orașe.
Paracetamolul: Tachipirina, Efferalgan și cutia de 1.000 mg
Paracetamolul scade febra și durerea. Nu e un antiinflamator. În Italia, denumirea de pe prospect e paracetamolo. Tachipirina, de la Angelini, e marca pe care o aude cel mai des cine întreabă un român mutat acolo. Efferalgan apare în tabelul AIFA al antalgicelor și antiinflamatoarelor disponibile în Italia, tot la paracetamol, cu forme efervescente și supozitoare. Sunt nume, nu o ierarhie. Două cutii cu paracetamolo se adună, chiar dacă una scrie Tachipirina și alta Efferalgan.
Aici se rupe obiceiul de acasă, și merită spus pe șleau. Nu orice comprimat de 1.000 mg se dă peste tejghea. Determinarea AIFA AAM/PPA n. 243/2025, din 11 aprilie 2025, publicată în Gazzetta Ufficiale la 22 aprilie 2025, autorizează o prezentare de Tachipirina «1000 mg compresse», 24 de comprimate, și o clasifică, la eliberare, ca RR. RR înseamnă ricetta ripetibile, rețetă medicală repetabilă. Pe pagina AIFA despre regimul de furnizare, rețeta repetabilă e forma obișnuită de prescripție: e valabilă șase luni, iar medicamentul poate fi eliberat de cel mult zece ori în intervalul ăsta. Aceeași determinare pune cutia la clasa C(nn) pentru rambursare, adică nu e decontată ca un medicament din clasa A. Cât costă, întrebi la ghișeu. Un articol nu are un preț cinstit de publicat.
Tabelul AIFA spune și cealaltă jumătate, ca să nu crezi că tot paracetamolul din țară cere rețetă. La paracetamolo, tabelul trece și RR, și automedicație, adică SOP sau OTC, după produs. SOP înseamnă senza obbligo di prescrizione, fără obligația unei rețete, dar nu e neapărat pe raftul la care te servești singur. OTC înseamnă medicament de automedicație, de banc, pe care AIFA îl descrie ca acces direct. Concluzia practică e plictisitoare și e cea bună: te uiți la cutia din mână. Dacă scrie că e pe rețetă, farmacistul nu are voie să ți-o dea pentru că «în România luam 1.000». Dacă scrie că e fără rețetă, o poți cere, și tot citești prospectul.
Nu copiez aici câte comprimate pe zi, nici un plafon în miligrame. Prospectul Tachipirinei publicat de AIFA avertizează că dozele mari sau ținute mult timp pot afecta ficatul, și că înainte de un alt medicament verifici să nu conțină tot paracetamolo. Asta e toată schema pe care o mut din prospect în text: nu aduni două surse. Un plic efervescent plus o tabletă, pentru că «una e de febră și una e de cap», poate fi de două ori aceeași substanță. Dacă bei alcool des, dacă ai o boală de ficat, dacă ești însărcinată sau dacă iei și alte medicamente, întrebi farmacistul sau medicul înainte. Articolul nu alege cutia pentru o sarcină.
Dacă ai nevoie tocmai de prezentarea de 1.000 mg care e RR, drumul nu e parafarmacia și nu e insistatul. E o rețetă. Cine ți-o scrie, când cabinetul e deschis, e medicul de familie. Despre el, mai jos.
Ibuprofenul: Brufen, Moment și Nurofen
Nurofenul de acasă e ibuprofen. În italiană, substanța se spune ibuprofene. În tabelul AIFA, la ibuprofene stau, printre altele, Brufen, Moment și Nurofen. Mai sunt și alte mărci. Nu le enumăr pe toate, ca să nu pară o listă de cumpărat. Dacă nu recunoști cutia, spui substanța și lași sertarul în seama farmacistului.
Același tabel pune ibuprofenul și la rețetă repetabilă, și la automedicație, de tip OTC, după specialitate. Nu aleg eu, după miligrame, care cutie e liberă și care cere rețetă. Prezentarea decide. Întrebarea rămâne Questa confezione è senza ricetta? Dacă farmacistul spune că forma aia cere medic, nu o înlocuiești pe loc cu două cutii mai mici, «că tot atâta face». Asta e o doză pe care ți-o faci singur. Prospectul și omul de la ghișeu sunt cei care spun ce se poate lua fără rețetă.
Ibuprofenul nu e paracetamol cu alt nume. E antiinflamator. Poate irita stomacul, și nu e pentru oricine: ulcer, o problemă de rinichi, astm legat de antiinflamatoare, sarcină, un tratament care deja subțiază sângele. Lista completă e pe prospect, nu într-un articol. Dacă îți arde stomacul, dacă apare sânge în scaun sau dacă te umflă fața, oprești și ceri ajutor, nu mai iei o tabletă «să treacă». În sarcină, întrebi medicul înainte. Articolul nu alege o cutie pentru un trimestru.
Și aici se adună mărcile. Brufen dimineața și Nurofen seara, pentru că ți s-au părut medicamente diferite, sunt tot ibuprofene. Moment la fel. Dacă ai luat deja paracetamolo pentru febră, nu presupune că ibuprofenul «nu se pune la socoteală» și că poți urca singur dozele. Combinația, dacă are sens la tine, o spune farmacistul sau medicul, nu obiceiul dintr-o familie.
Algocalminul este metamizol
Algocalminul, acasă, e metamizol. În Italia, substanța se numește metamizolo. Nu o căuta pe raft sub numele românesc. Pe rezumatul caracteristicilor publicat de AIFA pentru Novalgina, substanța este metamizol sodic. Ăsta e numele pe care îl poți spune. Nu înseamnă că orice cutie de Novalgina se comportă ca pastila cu care erai obișnuit. Regimul de eliberare stă pe fiecare prezentare. Întrebi farmacistul dacă acea cutie cere rețetă. Dacă cere, o primești cu rețetă, la farmacie.
Ce e verificat, și e mai important decât marca, e riscul. În septembrie 2024, comitetul de siguranță al EMA, PRAC, a recomandat măsuri ca agranulocitoza de la metamizol să fie recunoscută mai devreme. Comunicarea EMA spune că agranulocitoza e o scădere bruscă a unui tip de globule albe, granulocitele, și că poate duce la infecții grave, chiar fatale. Nu ține de doză. Poate apărea oricând în timpul tratamentului, la scurt timp după ce te oprești, și la oameni care îl mai folosiseră fără probleme. AIFA a publicat o notă informativă în același sens, coordonată cu autoritățile europene.
Simptomele pe care trebuie să le știi, din textul EMA, sunt febra, frisoanele, durerea în gât și rănile dureroase pe mucoase, mai ales în gură, nas și gât, sau în zona genitală ori anală. Dacă apar, oprești medicamentul și ceri ajutor medical urgent. Dacă iei metamizol tocmai pentru febră, o parte din semnele astea se pot pierde în boala pentru care l-ai luat. Un antibiotic luat în același timp le poate masca și el. De asta nu «mai aștepți până luni» ca să vezi dacă trece. Medicul poate cere o hemoleucogramă, inclusiv formula leucocitară. Dacă agranulocitoza se confirmă, tratamentul nu se reia.
EMA spune și când nu se începe: dacă ai mai avut agranulocitoză de la metamizol sau de la medicamente înrudite, numite pirazolone sau pirazolidine, dacă ai o problemă de măduvă osoasă, sau o boală care schimbă felul în care se fac celulele din sânge. Prospectul Novalginei, pe textul AIFA, adaugă sarcina: nu se folosește în ultimele trei luni. În primele trei luni, recomandarea din prospect e să nu o folosești. La mijloc, doar după ce medicul a cântărit riscul și beneficiul. Asta nu e o schemă de luat acasă. E un motiv să nu muți Algocalminul din trusa de voiaj în pastila de fiecare durere, fără să spui ce iei.
Metamizolul nu e un înlocuitor «mai tare» de paracetamol, pe care îl alegi pentru că ți-e cunoscut numele. E alt medicament, cu alt risc. Dacă durerea e suportabilă și farmacistul îți poate da paracetamolo sau ibuprofene fără rețetă, conversația aia e de obicei mai simplă. Dacă durerea nu cedează, locul nu e o a doua marcă cumpărată pe dibuite. E medicul.
Farmacia și parafarmacia
În italiană, farmacia e farmacia. Parafarmacia e un magazin autorizat să vândă unele medicamente în afara farmaciei. Deosebirea nu e de firmă pe firmă. E de lege.
Decretul-lege 223/2006, convertit prin legea 248/2006, permite unor magazine, altele decât farmaciile, să vândă medicamente care nu sunt supuse prescripției. Vânzarea se face într-un raion separat, în programul magazinului, cu unul sau mai mulți farmaciști de față, care asistă clientul. Concursurile și vânzarea sub cost, pe medicamente, sunt interzise de textul ăla. Ministerul Sănătății ține și o evidență a acestor puncte. Parafarmacia nu e un supermarket în care iei singur orice cutie de pe un raft deschis, noaptea, fără om avizat.
Medicamentele pe rețetă rămân la farmacie. Dacă Tachipirina de 1.000 mg din prezentarea clasificată RR îți trebuie, parafarmacia nu e locul. Nici un raion de centru comercial. Rețeta se duce la farmacia.
Pe medicamentele fără rețetă, pagina Ministerului Sănătății despre prescripție descrie un semn vizibil, cu textul Farmaco senza obbligo di ricetta. Același text împarte medicamentele fără rețetă în două. OTC, de automedicație, au pe etichetă Medicinale di automedicazione și pot fi luate direct de client, în farmacie și în punctele prevăzute de legea din 2006. SOP au pe etichetă Medicinale non soggetto a prescrizione medica. Ghidul AIFA din 2026 spune că la SOP e prevăzută intervenția farmacistului. De asta, chiar când nu îți trebuie rețetă, merită să spui pentru ce iei cutia: febră, durere de cap, durere de spate, o zi sau o săptămână. Farmacistul vede și celelalte medicamente, dacă i le spui.
Dacă farmacia e închisă, textul ăsta nu are un număr unic de telefon. Orașele diferă. Întrebi care e farmacia de tură. I se spune farmacia di turno. Ușa celei închise o indică adesea. Lista o are și ASL-ul locului, sau primăria. Nu pleca spre o adresă veche dintr-un grup online fără să verifici ziua aia.
Când mergi la medico di base și când la guardia medica
Medicul de familie, în Italia, este medico di medicina generale. În vorbirea de zi cu zi i se spune medico di base sau medico di famiglia. Înscrierea trece prin ASL, autoritatea sanitară locală. Ce acte îți cer depinde de situația ta: ești rezident, ești cetățean european mutat, sau ești doar câteva zile în vizită. Nu listez un dosar, pentru că l-aș inventa pentru jumătate dintre cititori. La biroul ASL întrebi ce ți se cere ție. Pagina asta nu ține loc de ghișeul ăla.
Cât timp cabinetul e deschis și problema poate aștepta programarea, el e omul pentru o rețetă, pentru o febră care nu se liniștește, pentru o durere care revine. Nu pentru o urgență în care nu poți respira.
Când cabinetul e închis, există un serviciu pentru problemele care nu pot aștepta până dimineața și totuși nu sunt urgențe. Oficial se numește servizio di continuità assistenziale. Lumea încă spune guardia medica. Fișa Ministerului Sănătății, prin Agenas, îl descrie așa: asigură asistența de bază când medicul de familie sau pediatrul nu e de serviciu, pentru probleme care nu pot fi amânate până la deschiderea cabinetului. Medicul de acolo poate vedea pacientul, poate prescrie medicamente pentru un tratament care nu poate fi amânat sau ca să nu se întrerupă o terapie a cărei oprire ar agrava starea, poate propune internarea și, la nevoie strictă, poate da un certificat de boală pentru cel mult trei zile.
Orele din fișa ministerului sunt astea. Noaptea, în fiecare zi, de la 20:00 la 08:00. În zilele premergătoare sărbătorii, de la 10:00 la 20:00. În zilele de sărbătoare, de la 08:00 la 20:00. Numărul de telefon îl publică ASL-ul tău. Nu îl înlocuiesc cu un număr național, pentru că nu e același peste tot, iar unele regiuni au mutat apelul. Dacă fișa locală spune alt interval, câștigă fișa locală.
Când nu suni la guardia medica
Guardia medica nu e pentru o rețetă de rutină pe care o poți lua mâine dimineață, și nu e pentru analize sau pentru un control pe care îl tot amâni. Nu e nici pentru urgență. Fișa spune clar: pentru urgență suni serviciul 118. Durere în piept, nu poți respira, leșin, sângerare mare, o parte a corpului care nu se mișcă sau vorbirea care se împletește brusc: 118, sau pronto soccorso, camera de urgență. Nu o pastilă în plus și nu așteptatul la un ghișeu.
Pentru un copil, pediatrul de liberă alegere e corespondentul medicului de familie. Guardia medica acoperă și intervalul în care pediatrul nu e de serviciu, tot pentru ce nu poate aștepta. Doza unui copil nu se taie din ochi din cutia de adult. Prospectul și medicul spun vârsta. Articolul nu o spune.
Ce mai ceri, și ce nu ține loc de pastilă
O răceală într-un apartament nou are mai multe piese, și pastila de febră e doar una. Nasul plin de mucus, pentru câteva zile, nu se rezolvă urcând paracetamolul. Acolo conversația e despre un spray care strânge vasele, cu limita de zile de pe prospect: xilometazolina, față de ser. Numele de pe cutia italiană poate fi altul. Ceri substanța, nu marca din România, la fel ca la febră.
Nasul care doar trage, fără secreție, de la caloriferul pornit seara, nu vrea acel spray. Vrea o spălare blândă, dacă eticheta spune nas: monodoza de ser fiziologic. Crusta nu se scobește. Gestul, același iarna asta oriunde ai calorifer, e pe nasul uscat de la încălzire. Obrazul din aceeași cameră uscată e o a treia problemă, de cremă, nu de antalgic: pielea trasă de încălzire.
Zincul de pe un afiș «de imunitate» nu ține loc de Tachipirina când ai febră. E alt ghișeu, și acolo contează miligramele elementare, nu vorba de pe cutie: zincul din farmacie. Soarele de afară, chiar când calendarul spune toamnă, tot ajunge pe față în Italia. Soarele de toamnă pe piele tot pigmentă, iar crema de dimineață nu e un antifebril.
Dacă ești în vizită doar câteva zile, nu îți muți toată trusa. Un flacon pe care îl ai deja, cumpărat legal acasă, pentru uzul tău, nu e subiectul acestui text. Subiectul e ce ceri când ți se termină, sau când nu ai luat nimic la tine. Nu cumpăra din mână, dintr-un grup, o cutie fără cutie. Farmacia și parafarmacia, cu farmacist, sunt canalul. Dacă ceva ți se pare prea ieftin și fără semn pe ambalaj, îl lași.
Dacă stai de mai mult timp
Cine s-a mutat are, în plus, medicul de familie și rețetele lui. Cine e în vacanță are, de cele mai multe ori, farmacia pentru ce e fără rețetă și 118 pentru ce e grav. Între ele, dacă te prinde noaptea cu o problemă care nu poate aștepta, guardia medica există și pentru cine nu e înscris la un medic din orașul ăla. Cum se plătește vizita, dacă nu ești înscris, diferă. Nu inventez o taxă. O întrebi când suni, înainte să pornești spre cabinet.
Păstrează prospectul italian, nu doar cutia. Data, doza de pe etichetă și avertismentul de ficat sau de stomac sunt acolo, în limba în care a fost autorizat medicamentul. Dacă nu înțelegi un rând, farmacistul ți-l poate spune. Un grup de mesaje nu e un prospect.
Când te întorci în România sau în Moldova, nu continua automat cutia italiană pe lângă cea de acasă. Tachipirina plus Paracetamolul din sertarul de la București sunt tot paracetamolo. Brufen plus Nurofen sunt tot ibuprofene. Novalgina plus Algocalmin sunt tot metamizol, cu avertismentul de agranulocitoză în ambele sensuri. Substanța călătorește cu tine. Marca, nu.
Italia e prima țară din seria asta. Germania, Spania și Marea Britanie au comunități mari și ghidurile lor încă nu sunt scrise. Până apar, lista și ce e deja publicat stau pe pagina de diaspora.
Informațiile sunt generale, pentru orientare, și nu sunt o prescripție. Nu înlocuiesc farmacistul, medicul de familie, guardia medica sau serviciul 118. Nu dau doze și nu dau prețuri. Tachipirina 1000 mg, în prezentarea de 24 de comprimate clasificată de AIFA în aprilie 2025, cere rețetă. Alte cutii de paracetamol pot fi fără. Metamizolul poate provoca agranulocitoză: dacă apar febra, frisoanele, durerea în gât sau rănile dureroase pe mucoase, oprești și ceri ajutor medical. Dacă ești însărcinată, dacă iei și alte medicamente sau dacă durerea nu cedează, întrebi un om, nu un articol.
Articolele de pe site, grupate după problemă, sunt pe pagina Tratamente de la A la Z.
