31
Oct
În Germania, farmacia este magazinul cu firma Apotheke, de obicei o literă A roșie pe colț. Paracetamolul și ibuprofenul, pentru o durere ușoară sau moderată și pentru febră, se pot cumpăra fără rețetă, dar prin farmacie, nu de pe raftul de la dm sau de la Rossmann. La ghișeu ceri substanța activă, Wirkstoff: paracetamol sau ibuprofen, și întrebi dacă cutia din mână se dă fără rețetă, rezeptfrei. Algocalminul de acasă este metamizol. Pe raftul german, numele pe care le recunoaște farmacistul sunt Novalgin și Novaminsulfon. Metamizolul se eliberează doar cu rețetă.
Articolul e pentru cine locuiește în Germania sau e doar în vizită. Prospectul de pe cutia pe care o primești câștigă, dacă diferă de ce citești aici, iar dozele rămân pe foaia aia. Celelalte țări, și ghidurile deja scrise, stau pe pagina pentru românii din străinătate. În Italia, aceleași substanțe au alte nume pe cutie: ce ceri acolo în loc de Paracetamol, Nurofen sau Algocalmin. În Spania, metamizolul se cheamă des Nolotil și tot e pe rețetă, dar restul raftului nu se copiază de la o țară la alta: cum se cere la farmacia din Spania.
La 31 decembrie 2025, oficiul federal de statistică publica, din registrul central al străinilor, 903.770 de persoane cu cetățenie română în Germania. Marca din sertarul de acasă nu e numele de pe sertarul de aici, și de asta merită să pleci la ghișeu cu substanța, nu cu povestea cutiei.
Înainte să pleci, merită să știi ce scrie pe cutia din România. Nomenclatorul ANMDMR îți arată substanța activă a medicamentului înregistrat acolo. Dacă cutia e din Moldova, aceeași verificare stă în nomenclatorul AMDM. Cu numele substanței în buzunar, farmacistul german nu trebuie să ghicească marca de acasă.
Ce spui la ghișeu, pe substanță
Farmacistul din Germania nu ține minte raftul din România. Cunoaște substanța și mărcile autorizate la el. Cererea bună sună «aș vrea paracetamol» sau «aș vrea ibuprofen». Dacă ai rețetă pentru metamizol, spui metamizol, sau Novalgin, și arăți hârtia sau rețeta electronică. Cutia goală de acasă ajută, când o ai, pentru că pe ea se văd miligramele, nu doar numele cu care erai obișnuit. Apoi întrebi dacă prezentarea din sertar se dă fără rețetă.
Cuvântul de pe etichetă, lângă substanță, este Wirkstoff. Ăsta e rândul pe care îl cauți când marca ți se pare necunoscută. Două cutii cu același Wirkstoff se adună, chiar dacă una scrie mare un nume de reclamă și cealaltă scrie mic substanța. Marca e ce e tipărit mare. Substanța e ce iei de fapt.
Întrebarea, în germană, e scurtă: Ist das rezeptfrei? Adică: asta e fără rețetă? Mai auzi și ohne Rezept, cu același înțeles. Dacă răspunsul e nu, lași cutia în sertar. Regimul de eliberare e al autorizării germane. Obiceiul de acasă nu călătorește odată cu tine.
În limba de la ghișeu apar trei cuvinte care se încurcă ușor, și merită despărțite o dată, pe înțeles.
Apothekenpflichtig înseamnă că medicamentul se vinde doar prin farmacie. Multe dintre cutiile astea sunt fără rețetă. Farmacistul ți le poate da. Drogeria nu le pune pe raft.
Verschreibungspflichtig înseamnă că îți trebuie rețetă. Fără ea, conversația pentru cutia aia se oprește. Metamizolul stă în categoria asta. Pe ambalaj, cuvântul chiar se poate citi, dacă știi să îl cauți.
Freiverkäuflich e a treia ușă: medicamente pe care legea le lasă și în afara farmaciei, de pildă unele ceaiuri medicinale sau unele pastile de supt pentru tuse. Paracetamolul și ibuprofenul de luat pe gură nu sunt pe ușa asta.
Fraze scurte, dacă limba se încurcă
Câteva fraze ajung, chiar dacă restul conversației o face farmacistul.
Ich möchte Paracetamol, bitte. Aș vrea paracetamol.
Ich möchte Ibuprofen, bitte. Aș vrea ibuprofen.
Was ist der Wirkstoff? Care e substanța activă?
Ist das rezeptfrei? E fără rețetă?
Ich habe ein Rezept. Am rețetă.
Wo ist die Notdienst-Apotheke? Unde e farmacia de gardă?
Nu trebuie să ții un discurs. Dacă te încurci, arăți pe telefon numele substanței, scris corect: Paracetamol, Ibuprofen, Metamizol. Paracetamolul nu își schimbă literele, cum se întâmplă în italiană. Ibuprofenul se scrie la fel ca în prospectul de acasă. Metamizolul se scrie Metamizol, cu z.
Aceeași regulă ține și la un generic. DCI, denumirea comună internațională, e tocmai numele ăsta de substanță. La ghișeu, DCI e ce te înțelege omul când marca din România nu există pe raft. Un generic cu nume lung, de firma care îl fabrică, poate fi aceeași substanță cu marca pe care o știai. Rândul Wirkstoff îți spune dacă e așa, înainte să pleci cu două cutii care se adună fără să vrei.
Apotheke și raftul de la drogerie
Pe stradă, semnul pe care îl cauți e litera A, de obicei roșie și luminată. Sub ea, sau lângă ea, scrie Apotheke. Acolo stau medicamentele. dm și Rossmann sunt Drogerie: șampon, cremă, detergent, și unele produse pe care legea le lasă în afara farmaciei. Pastila de paracetamol sau de ibuprofen se cere la farmacie, pentru că legea germană ține medicamentele, în principiu, în farmacie.
În Italia, un magazin autorizat, parafarmacia, poate vinde unele medicamente fără rețetă, cu farmacist de față. În Germania, ușa pentru paracetamol și ibuprofen rămâne farmacia. Drogeria nu preia rolul parafarmaciei italiene. Dacă ai văzut într-o altă țară pastila lângă pasta de dinți, harta aia nu se lipește pe magazinul de la colțul străzii germane.
Din 16 decembrie 2025, dm trimite unele medicamente fără rețetă prin farmacia de corespondență dm-med. Magazinul din cartier rămâne drogerie. Poți ridica un colet comandat, și asta tot nu transformă raftul de creme într-o farmacie. La lansare, dm-med a fost anunțat pentru medicamente fără rețetă, nu pentru rețete. Înainte să trimiți o rețetă acolo, întrebi dacă o onorează. O comandă de pe o pagină care nu e farmacie, sau o cutie dintr-un grup de mesaje, nu e ghișeul.
În magazin, Rossmann rămâne drogerie, așa că Algocalminul și Nurofenul se cer tot la Apotheke. Dacă un anunț îți promite medicamente «ca la farmacie», întrebi cine eliberează și dacă acea cutie cere rețetă. Un anunț nu ține loc de farmacist.
Prețul îl vezi în farmacie. Nu îl public aici, pentru că se schimbă și nu e același în două orașe.
Paracetamolul și cutia de până la 10 g
Paracetamolul scade febra și durerea. Nu e un antiinflamator. În germană, substanța se scrie la fel, Paracetamol. Numele pe care îl auzi des este ben-u-ron. Mai apare și Paracetamol-ratiopharm, și alte mărci. Toate sunt aceeași substanță, dacă pe rândul Wirkstoff scrie paracetamol. Două mărci în aceeași zi sunt tot paracetamol.
Legea care spune ce cere rețetă lasă o excepție pentru medicamentele umane cu paracetamol, de luat pe gură, pentru durere ușoară sau moderată sau pentru febră, când toată cutia are cel mult 10 g de paracetamol. Supozitoarele au și ele o excepție. Peste pragul ăsta, pentru formele de luat pe gură, cutia intră la rețetă. Câte comprimate înseamnă 10 g depinde de miligramele scrise pe un comprimat. Pe raft stau mai multe prezentări, așa că numărul de pastile nu se fixează aici. Întrebarea rămâne Ist das rezeptfrei?
Aici se rupe o teamă adusă din Italia, și merită spus pe șleau. Nu copia regula italiană a unei cutii anume de 1.000 mg. În Italia, o prezentare de 1.000 mg poate cere rețetă. În Germania, linia pentru paracetamolul de luat pe gură e cantitatea totală din cutie, 10 g, nu o poveste mutată din altă țară. Te uiți la cutia din mână, în țara în care ești.
ben-u-ron e paracetamol. Pe fișa comprimatelor de 500 mg apar două numere de autorizare, unul pentru varianta de farmacie și unul pentru varianta pe rețetă. Numele de pe cutie nu îți spune singur în ce categorie ești. Ți-o spune farmacistul, pentru prezentarea din sertar. O cutie mai mare, sau o formă de spital, poate avea alt regim decât comprimatul pe care ți l-a arătat ieri un vecin.
Nu copiez aici câte comprimate pe zi. Pe foaia ben-u-ron scrie să nu îl iei împreună cu alte medicamente care conțin paracetamol, ca să nu treci de doza din prospect. Un plic de răceală plus o tabletă, pentru că una ți se pare de nas și alta de cap, poate fi de două ori aceeași substanță. Dacă bei alcool des, dacă ai o boală de ficat, dacă ești însărcinată sau dacă iei și alte medicamente, întrebi farmacistul sau medicul înainte. Articolul nu alege cutia pentru o sarcină și nu declară o doză «sigură» pentru oricine.
Dacă ai luat prea mult, semnele pot întârzia. Ceri ajutor medical și spui medicamentul și cât ai luat, chiar dacă încă te simți bine. Când nu poți aștepta, numărul de urgență este 112.
Ibuprofenul, până la 400 mg pe comprimat
Nurofenul de acasă e ibuprofen. În germană, substanța se scrie la fel, Ibuprofen. Pe raft poți vedea Nurofen și nume germane. Unele cutii de durere se cheamă Dolormin și au ibuprofen pe rândul de substanță. Alte cutii, cu un nume apropiat, pot avea altceva. De asta nu ceri «cel mai ieftin Nurofen». Ceri ibuprofen și citești Wirkstoff înainte să pleci.
Legea trage o linie la comprimatul de luat pe gură, fără alte substanțe active: până la 400 mg într-o unitate, pentru durere ușoară sau moderată și pentru febră, poate sta fără rețetă, tot doar în farmacie. Un comprimat de 600 mg sau de 800 mg, luat pe gură, nu intră în excepția asta. E pe rețetă. Două comprimate de 400 mg, luate ca să «facă» 600, sunt o doză construită de tine. Prospectul și omul de la ghișeu spun ce se poate lua fără rețetă.
Supozitorul are altă excepție în aceeași lege. Regula comprimatului nu se mută pe o cutie de supozitoare, și nici invers. Ist das rezeptfrei? rămâne întrebarea pentru forma din mână. Siropul pentru copii e o a treia conversație, cu vârsta scrisă pe cutie, nu cu o tăietură din comprimatul de adult.
Ibuprofenul nu e paracetamol cu alt nume. E antiinflamator. Poate irita stomacul. Nu e pentru oricine: ulcer, o problemă de rinichi, astm legat de antiinflamatoare, un tratament care deja subțiază sângele. Lista completă e pe prospect, nu într-un articol. În sarcină, mai ales spre ultimele luni, medicul decide, nu obiceiul dintr-o familie. Dacă îți arde stomacul, dacă apare sânge în scaun sau dacă te umflă fața, oprești și ceri ajutor.
Și aici se adună mărcile. Nurofen dimineața și o cutie germană seara, pentru că ți s-au părut medicamente diferite, sunt tot ibuprofen. Există și cutii care conțin și ibuprofen, și paracetamol în aceeași tabletă. Cutia aia se pune la socoteala ambelor. Nu mai adaugi o tabletă de paracetamol «doar de febră» și nu mai adaugi un Nurofen «doar de cap». Dacă ai luat deja paracetamol pentru febră, ibuprofenul tot se spune cu voce tare la farmacist, ca să nu urci singur dozele. Combinația, dacă are sens la tine, o spune el sau medicul.
Aspirina e altă substanță, acid acetilsalicilic. Dacă spui Aspirin, nu primești paracetamol. Ceri numele pe care îl vrei, și citești Wirkstoff înainte să pleci cu cutia. O durere de cap nu se rezolvă amestecând trei nume pentru că toate «sunt de durere».
Pentru un copil, doza nu se taie din ochi din cutia de adult. Există siropuri și supozitoare cu vârsta scrisă pe ele. Prospectul și farmacistul spun vârsta. Greutatea de pe foaie câștigă în fața unei povești din familie despre «jumătate de pastilă».
Algocalminul e metamizol și cere rețetă
Algocalminul, acasă, e metamizol. În Germania, substanța se numește Metamizol. O ceri cu numele ăsta, sau cu Novalgin, când ai rețetă, nu ca pe pastila de fiecare durere de cap. Novalgin este o marcă. Novaminsulfon apare în numele multor generice. Pe fișa Novalgin comprimate filmate, informația din noiembrie 2024 spune că medicamentul este pe rețetă. În ordonanța care listează substanțele pe rețetă, metamizolul nu are excepția pe care o are paracetamolul.
La 20 ianuarie 2026, comitetul de experți pentru obligația de rețetă, de pe lângă institutul federal pentru medicamente și dispozitive medicale, BfArM, a discutat o cerere să se scoată metamizolul oral de pe listă. Recomandarea a fost, în unanimitate, să rămână pe rețetă. Motivele țin de indicație și de risc: durerea puternică și febra care nu cedează la altele sunt o treabă de medic, iar agranulocitoza și reacțiile alergice grave nu se potrivesc cu o cutie luată singur. Eliberarea nu s-a schimbat după discuția aia. Fără rețetă, Novalgin rămâne în sertar.
Mai important decât marca e riscul. Metamizolul poate provoca agranulocitoză, o scădere bruscă a unui tip de globule albe. Comunicarea EMA spune că poate duce la infecții grave, chiar fatale. Nu ține de doză. Poate apărea oricând în timpul tratamentului, la scurt timp după ce te oprești, și la oameni care îl mai folosiseră fără probleme.
Simptomele pe care trebuie să le știi sunt febra, frisoanele, durerea în gât și rănile dureroase pe mucoase, mai ales în gură, nas și gât, sau în zona genitală ori anală. Dacă apar, oprești medicamentul și ceri ajutor medical imediat. Dacă iei metamizol tocmai pentru febră, o parte din semnele astea se pot pierde în boala pentru care l-ai luat. Un antibiotic luat în același timp le poate masca. De asta nu amâni până luni. Medicul poate cere o hemoleucogramă, inclusiv formula leucocitară. Dacă agranulocitoza se confirmă, tratamentul nu se reia.
Pe fișa Novalgin, ultimul trimestru de sarcină este o contraindicație. Înainte de asta, tot medicul cântărește, nu un articol și nu obiceiul din trusa de voiaj. Dacă ai mai avut agranulocitoză de la metamizol sau de la medicamente înrudite, sau o problemă de măduvă osoasă, nu începi. Asta e un motiv să nu muți Algocalminul din valiză în pastila de fiecare durere, fără să spui ce iei.
Când te întorci în România sau în Moldova, nu continua automat cutia germană pe lângă cea de acasă. ben-u-ron plus Paracetamolul din sertarul de la București sunt tot paracetamol. Nurofen plus cutia germană de ibuprofen sunt tot ibuprofen. Novalgin plus Algocalmin sunt tot metamizol, cu avertismentul de agranulocitoză în ambele sensuri. Substanța călătorește cu tine. Marca, nu.
Noaptea și în weekend, Notdienst
Farmaciile nu stau toate deschise după ora închiderii. Garda se numește Notdienst. O farmacie din zonă rămâne deschisă noaptea, duminica și de sărbători, pe rând. Pe ușa celei închise stă, de obicei, adresa celei de gardă. O adresă veche dintr-un grup se verifică în ziua aia, pentru că tura se schimbă.
Dacă nu poți căuta pe hartă, numărul de pe telefonul fix, gratuit, este 0800 00 22833. De pe mobil, fără prefix, numărul scurt este 22833. Apelul de pe mobil nu e cel gratuit de pe fix. Spui codul poștal și afli care farmacie e deschisă. Serviciul e al găsirii farmaciilor, nu un număr de urgență medicală.
Garda poate avea o taxă. În fișa de notdienst din iunie 2026, suma publicată era 2,50 euro, cu TVA, pentru o eliberare în timpul gărzii. Casa de asigurări o poate prelua dacă medicul a marcat rețeta cu noctu, adică noaptea. Dacă vii fără rețetă, pentru o cutie care se dă și așa, întrebi taxa înainte să plătești. Cifra din fișa aia e cea publicată atunci. La ghișeu o confirmi, pentru că o regulă de taxă se poate mișca.
Notdienst îți dă medicamentul care se poate elibera la ora aia. Nu îți ține loc de medic când nu poți respira, și nu îți deschide o cutie pe rețetă doar pentru că e noapte și te doare.
Hausarzt, rețeta și când mergi la medic
Medicul de familie se numește Hausarzt. Cine locuiește în Germania și e asigurat în sistemul public are, de regulă, un astfel de cabinet și un card de asigurare, Gesundheitskarte. Multe rețete pentru asigurații de acolo sunt electronice. Farmacia le citește cu cardul. Hârtia încă apare în unele situații. Cum te înscrii, ce acte îți cer și cât plătești la cabinet depind de asigurarea ta. Le afli la cabinetul din zona ta, nu dintr-un text scris pentru toată țara.
O rețetă scrisă în România nu e rețeta electronică legată de cardul german. Dacă farmacistul o poate onora, pentru că pe ea se văd substanța, pacientul și medicul, îți spune el. Dacă nu poate, drumul e un medic de aici: Hausarzt, dacă ești înscris, sau serviciul pentru ce nu poate aștepta, dacă ești în vizită. Insistența la al doilea ghișeu nu transformă o hârtie străină în rețetă germană.
Dacă ești doar în trecere, cardul european de asigurare de sănătate e documentul pentru îngrijirea care nu poate aștepta până te întorci acasă. Îl ceri de la asigurarea din țara în care ești asigurat, înainte să pleci. Cât se decontează diferă după situație. Taxa o întrebi înainte, la locul unde ești primit.
Când cabinetul e deschis și te simți rău, dar poți aștepta programarea, Hausarzt e omul potrivit. Când cabinetul e închis și problema nu poate aștepta până dimineața, și totuși nu e o urgență în care îți e frică de viață, numărul național este 116117. Fără prefix, din toată Germania, de pe fix și de pe mobil, iar apelul e gratuit. Te îndrumă spre o gardă medicală, și dacă e nevoie poate trimite un medic. O tăietură mică poate aștepta. Durerea care te trezește și nu cedează, febra care urcă la un copil, vărsăturile care nu se opresc: acolo suni, nu mai iei o tabletă «să vezi».
Pentru urgență, numărul este 112. Durere în piept, nu poți respira, leșin, sângerare mare, o parte a corpului care nu se mișcă sau vorbirea care se împletește brusc: 112, nu o pastilă în plus și nu așteptatul la ghișeu. Febra înaltă la un copil mic, sau un copil care e moale și nu bea, merită 112 sau 116117, după cât de rău arată. Comprimatul de adult nu se taie la ochi ca să «iasă o doză de copil».
O răceală într-un apartament nou are mai multe piese, și pastila de febră e doar una. Nasul plin de mucus, pentru câteva zile, nu se rezolvă urcând paracetamolul. Acolo conversația e despre un spray care strânge vasele, cu limita de zile de pe prospect: xilometazolina, față de ser. Numele de pe cutia germană poate fi altul. Ceri substanța, nu marca din România, la fel ca la febră.
Nasul care doar trage, fără secreție, de la aerul uscat din casă, nu vrea acel spray. Vrea o spălare blândă, dacă eticheta spune nas: monodoza de ser fiziologic. Crusta nu se scobește. Gestul, același iarna asta oriunde ai încălzire, e pe nasul uscat de la calorifer. Obrazul din aceeași cameră uscată e o problemă de cremă, nu de antalgic: pielea trasă de încălzire.
Zincul de pe un afiș «de imunitate» nu ține loc de paracetamol când ai febră. E alt ghișeu, și acolo contează miligramele elementare, nu vorba de pe cutie: zincul din farmacie. Iarna lungă și soarele puțin nu se tratează cu Novalgin. Dacă te întrebi de vitamina D, testul și doza stau într-o pagină separată, nu într-o cutie de durere: vitamina D3 și ce înseamnă un deficit.
Păstrează prospectul german, nu doar cutia. Data, doza de pe etichetă și avertismentul de ficat, de stomac sau de sânge sunt acolo, în limba în care a fost autorizat medicamentul. Dacă nu înțelegi un rând, farmacistul ți-l poate spune. Un grup de mesaje nu e un prospect.
Ce merită să ai la tine, pentru un tratament pe care îl iei deja: cutia originală, prospectul, o hârtie cu substanțele active și, dacă medicamentul a fost prescris, rețeta sau un raport scurt de la medic. Cine are un tratament cronic nu îl întrerupe la graniță ca să vadă ce găsește. Cine vine pentru câteva zile nu își mută dulapul. Ce lași acasă: o pungă pe care să o împarți rudelor, cutii cumpărate de la o persoană, Novalgin luat în afara farmaciei.
Informațiile sunt generale, pentru orientare, și nu sunt o prescripție. Nu înlocuiesc farmacistul, medicul de familie, serviciul 116117 sau serviciul 112. Nu dau doze și nu dau prețuri de raft. Paracetamolul de luat pe gură, pentru durere ușoară sau moderată ori pentru febră, poate fi fără rețetă când cutia are cel mult 10 g de substanță, și se ia din farmacie. Ibuprofenul de luat pe gură, fără alte substanțe, poate fi fără rețetă până la 400 mg pe unitate, tot din farmacie. Metamizolul, inclusiv Novalgin, cere rețetă. Poate provoca agranulocitoză: dacă apar febra, frisoanele, durerea în gât sau rănile dureroase pe mucoase, oprești și ceri ajutor medical. Dacă ești însărcinată, dacă iei și alte medicamente sau dacă durerea nu cedează, întrebi un om, nu un articol.
Articolele de pe site, grupate după problemă, sunt pe pagina Tratamente de la A la Z.
