
Nov
Ce ceri la farmacia din Moldova, pe substanță, nu pe marca din România
Publicat 22 noiembrie 2026
La o farmacie din Republica Moldova, medicamentul se cere pe denumirea comună internațională, pe scurt DCI, împreună cu forma și cu doza, nu pe marca tipărită mare pe cutia din România. Substanța e ce iei. Marca e numele casei care a pus-o în cutie. AMDM, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, scrie că pe piața de acolo se plasează doar medicamente pentru care a fost eliberată autorizație de punere pe piață, după prevederile de acolo. O cutie autorizată la București nu scrie singură rândul de la Chișinău. Înainte să stai la rând, cauți substanța în Nomenclatorul de stat. Cum se citește tabelul, casetă cu casetă, stă pe pagina de căutare în cele două nomenclatoare. Pagina de față e conversația de la tejghea, după ce ai numele substanței pe o hârtie.
Articolul e pentru cine locuiește în Republica Moldova, cine se întoarce acolo cu o cutie din România în trusă, și cine vorbește românește și vrea să ceară medicamentul pe substanță. Aici Moldova înseamnă Republica Moldova, statul în care autoritatea pentru medicamente este AMDM, nu județele din România care poartă același nume de regiune. Celelalte ghiduri, pentru cine stă în Italia, în Spania, în Germania sau în altă țară, sunt pe pagina pentru românii din străinătate. Prospectul de pe cutia pe care o primești câștigă, dacă diferă de ce citești aici. Doza rămâne pe foaia aia, sau pe rețeta medicului, nu într-un articol.
Înainte să pleci de acasă, merită să știi ce scrie pe cutia ta. Nomenclatorul ANMDMR îți arată substanța activă a medicamentului înregistrat în România. Lista publică din Republica Moldova este Nomenclatorul de stat al medicamentelor, ținut de AMDM. Cu denumirea comună, forma și miligramele în buzunar, farmacistul nu trebuie să ghicească porecla de familie a pastilei.
Ce spui la tejghea, pe substanță
Farmacistul cunoaște substanțele și mărcile înregistrate la el. Cererea bună sună «aș vrea ibuprofen, comprimate» sau «aș vrea paracetamol, comprimate», cu miligramele de pe cutia ta, nu cu o cifră luată dintr-un text. Dacă ai în mână cutia goală din România, o arăți pentru miligrame și pentru formă, nu ca să impui marca. Două cutii cu aceeași substanță se adună, chiar dacă una scrie mare un nume de reclamă și cealaltă scrie mic molecula.
DCI e tocmai rândul ăsta. Denumirea comună internațională e numele substanței, același în ideea lui de la un prospect la altul, chiar când literele de pe cutie sunt latine. În ambele nomenclatoare, DCI e adesea scris cu o terminație de tipul -um, nu cu vorba de la televizor și nu cu numele mare de pe ambalaj. Pe cutia de Nurofen, substanța scrisă mic este ibuprofen. Pe cutia de Algocalmin, substanța este metamizol. La tejghea spui substanța, forma și miligramele. Dacă marca din România există și în sertarul de aici, farmacistul ți-o poate arăta. Dacă nu, tot substanța îi spune ce prezentare înregistrată se apropie, și dacă rândul acela se eliberează cu rețetă.
Spui în română. Dacă vrei să eviți o confuzie, arăți pe cutie rândul unde e scrisă substanța, nu doar numele tipărit mare. Câteva fraze ajung. Restul conversației o poate face farmacistul, cu cutia în mână.
Fraze scurte, cu substanța în față
Aș vrea [substanța], [forma], de [doza]. Exemplu, cu datele de pe cutia ta, nu cu o doză copiată de aici: aș vrea ibuprofen, comprimate, de atâtea miligrame cât scrie pe ambalaj.
Care e denumirea comună? O întrebi când pe cutia din sertar vezi doar o marcă nouă.
Se eliberează cu rețetă? Dacă răspunsul e da, lași cutia. Nu o iei «că acasă o luam fără hârtie».
Pe cutia asta substanța e asta. Aveți o prezentare înregistrată? Arăți DCI-ul, nu marca.
Am rețetă. O arăți. Farmacistul îți spune dacă hârtia aia poate fi folosită pentru prezentarea din sertar.
Nu trebuie să ții un discurs. Dacă te încurci, lași pe tejghea hârtia cu patru rânduri: substanța, forma, doza, și dacă rândul pe care l-ai găsit era cu rețetă. Marca o treci alături, ca să o recunoști, nu ca să o impui.
Marca din România nu e autorizația de aici
Un medicament nu circulă între țări doar pentru că substanța e aceeași. Fiecare țară își ține lista. Pe pagina AMDM despre medicamente scrie că pe piața din Republica Moldova se plasează doar medicamente pentru care a fost eliberată autorizația de punere pe piață, în conformitate cu prevederile legale. Ca să obțină autorizația, solicitantul depune o cerere la AMDM, după regulamentul de autorizare a medicamentelor de uz uman, aprobat de Guvern. Solicitantul răspunde de autenticitatea documentelor și de corectitudinea datelor din dosar. Procedura de plasare pe piață e reglementată de Legea nr. 153 din 19 iunie 2025, cu privire la medicamente, și de Ordinul nr. 739 din 23 iulie 2012, pentru autorizarea produselor medicamentoase de uz uman și pentru modificările de după autorizare. Pe scurt, ușa autorizației e la Chișinău, nu pe cutia pe care ai adus-o din România.
În România, lista publică este nomenclatorul medicamentelor de uz uman, ținut de ANMDMR. Un rând românesc îți arată o autorizație pentru piața din România. Nu îl lipești peste certificatul din Republica Moldova. Drumul invers, pentru un medicament învățat la Chișinău pe care vrei să îl cauți în România, se face tot în nomenclatorul ANMDMR, pe denumire și pe DCI. Pașii de citire, coloanele și semnele din legendă stau pe pagina de căutare. Aici nu îi mai repet, ca să nu ai două tutoriale pentru același tabel.
Uniunea Europeană are, pe lângă autorizările naționale, o procedură centralizată. EMA explică faptul că o autorizație centralizată, acordată de Comisia Europeană, este valabilă în toate statele membre ale Uniunii și în țările din Spațiul Economic European: Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Republica Moldova nu este în șirul ăsta. O decizie a Comisiei poate fi motivul pentru care o firmă cere apoi înregistrarea la AMDM. Nu este, singură, rândul din Nomenclatorul de stat. Până vezi prezentarea în lista publică, medicamentul nu stă pe piața de aici doar pentru că în Uniune are o decizie.
EMA mai scrie că majoritatea genericelor și a medicamentelor fără rețetă se autorizează la nivel național, în statul respectiv, și că statele își țin registre naționale. Multe medicamente mai vechi au fost autorizate tot național, înainte să existe agenția europeană. De asta două cutii cu aceeași substanță, una dintr-o farmacie din Iași și una dintr-o farmacie din Chișinău, pot avea mărci diferite și regimuri de eliberare diferite. Substanța seamănă. Autorizația, nu. Aceeași pagină spune că prețul și decontarea se hotărăsc în sistemul de sănătate al țării, nu la EMA. Cum se decontează o cutie în Republica Moldova, sau în România, nu e scris aici și nu îl completez din auzite.
Dacă cineva îți spune că «în Uniune e aprobat, deci ți-l aduc eu», fraza aia sare peste cererea de la AMDM. O cutie dintr-un colet, de pe o rețea socială sau din mâna unei cunoștințe nu fabrică autorizația. Pentru câteva medicamente despre care s-a scris separat, pentru diabet și pentru greutate, diferența de autorizație e deja spusă pe pagina despre Ozempic, Wegovy și Mounjaro. Acolo e cazul lor. Aici e regula pentru o denumire oarecare: o cauți în lista țării în care vrei să o cumperi, înainte să crezi un anunț.
Cu rețetă sau fără, după rândul de aici
Pagina AMDM împarte medicamentele după modul de eliberare în două: medicamente care se eliberează pe bază de prescripție medicală și medicamente care se eliberează fără prescripție medicală. Atât scrie clasificarea de pe pagina agenției. Nu public o listă de substanțe pe care să o înveți pe de rost, pentru că regimul ține de prezentare, nu de porecla cu care erai obișnuit acasă.
Pe rândul din Nomenclatorul de stat, statutul prezentării se citește acolo, nu din memoria unei farmacii din România. Pagina de căutare explică prescurtările pe care le vezi în tabel: cu prescripție, fără prescripție, sau staționar. Staționar înseamnă că prezentarea ține de spital, nu de sertarul pe care îl ceri pentru acasă. Aceeași substanță poate avea un rând pe rețetă și un rând fără, după formă sau după concentrație. Nu muta obiceiul de acasă peste statutul de pe rândul pe care l-ai deschis. Dacă în România luai cutia fără hârtie, iar aici rândul e pe rețetă, conversația se oprește la rețetă.
Când farmacistul spune că îți trebuie prescripție, întrebi ce hârtie poate folosi pentru prezentarea din sertar. Nu îți scriu eu că o rețetă din România, sau una din altă țară, se onorează sau nu. Nu am o regulă unică, verificată, care să acopere orice hârtie și orice farmacie, și nu inventez una. Dacă nu poate face nimic cu foaia pe care o ai, drumul e un medic de aici, cu substanța scrisă lizibil, ca să nu ghicească sertarul din țara din care ai plecat.
Prospectul de pe cutia pe care o primești rămâne foaia de citit pentru doza de pe prezentarea aia. Articolul nu copiază un prospect și nu îți spune câți miligrame să iei. Două prezentări cu același DCI se pot aduna dacă le iei pe amândouă. Asta e un motiv să spui ce mai iei, nu un motiv să dublezi de la sine. Dacă ești însărcinată, dacă dai medicamentul unui copil, sau dacă iei mai multe tratamente în același timp, lista tot nu îți alege combinația. Îți arată dacă prezentarea există și cum e eliberată. Restul e o întrebare pentru medic sau pentru farmacist, cu hârtia în mână.
Patru lucruri pe hârtie, înainte de drum
Ordinea care te scapă de ocolișuri e scurtă, și detaliul ei stă pe pagina de căutare, nu aici. Întâi copiezi DCI de pe cutia din România sau din nomenclatorul ANMDMR. Apoi te uiți în Nomenclatorul de stat dacă apare o prezentare cu forma și cu doza pe care le ai în mână. Comprimatele de o concentrație și comprimatele de altă concentrație sunt rânduri diferite, chiar când marca sună la fel. Siropul nu e comprimatul. Fiolele nu sunt capsulele. Dacă marca din România nu apare, nu înseamnă că substanța lipsește. Înseamnă că marca aia nu e pe rândurile pe care le-a întors caseta. Treci la DCI înainte să tragi o concluzie.
Pe hârtie treci doar patru lucruri, plus data la care ai deschis lista: DCI, forma, doza, și dacă rândul era pe rețetă. Data contează, pentru că un certificat are și un termen. Pe rândul AMDM, data expirării certificatului de înregistrare nu e același lucru cu valabilitatea medicamentului din cutie. Dacă data certificatului a trecut, nu trata rândul ca pe o autorizație încă bună, chiar dacă tabelul încă îl afișează. Nu am de unde să îți spun că un rând vechi dispare singur în aceeași secundă. De asta deschizi lista în ziua în care ai nevoie de medicament, nu lucrezi după o poză dintr-un grup.
Un tabel gol merită o a doua încercare: scoți doza din casetă, încerci forma latină și forma scurtă, cauți doar DCI, apoi doar marca. Abia după asta spui că prezentarea nu ți-a apărut. Dacă tot nu apare, prezentarea pe care o cauți nu e pe lista publică deschisă în ziua aia. Asta nu îți dă voie să o înlocuiești cu o cutie adusă de o cunoștință. Farmacistul îți poate spune dacă are o altă prezentare înregistrată, cu aceeași substanță, sau dacă îți trebuie rețetă și un medic. Articolul nu îți numește un înlocuitor.
Pe detaliul unui rând poate apărea și un preț de producător. Nu îl copiez. Nu e prețul de la tejghea, se schimbă, și un articol nu ține loc de casa de marcat. Verifică prețul în farmacie.
Ce ai voie să cari în bagaj, pentru uzul tău, ține de regula de la frontieră și de la farmacie, în ziua în care călătorești. Nu public un număr de cutii și nu îți fac un plan de transport. Dacă ai nevoie de un tratament lung, drumul este medicul din țara în care stai și prezentarea înregistrată acolo, nu un stoc făcut în cealaltă țară și ținut «că e același lucru».
Lista de esențiale nu e sertarul de la colț
Medicamentele esențiale, în Republica Moldova, sunt o altă listă decât Nomenclatorul de stat. AMDM le descrie ca medicamentele care tratează eficient și sigur nevoile prioritare de îngrijire ale majorității populației, ținând cont de relevanța pentru sănătatea publică, de dovezile despre beneficii și riscuri, de costuri, de accesibilitate și de alți factori. Lista se prezintă după denumirea comună internațională, forma farmaceutică, concentrația și modul de administrare. Este elaborată și aprobată de Ministerul Sănătății prin Ordinul nr. 1033 din 11 noiembrie 2021.
Esențial, în sensul listei, înseamnă prioritate de sănătate publică în lista ministerului. Nu înseamnă că orice farmacie are prezentarea azi. Nu înseamnă că o iei fără rețetă. Nu înlocuiește căutarea certificatului pentru cutia anume pe care o vrei. Dacă cineva îți spune «e pe lista de esențiale, deci e pe raft, fără hârtie», a amestecat două liste. Deschizi Nomenclatorul de stat pentru prezentare și pentru eliberare, și lași lista ministerului în rolul ei.
AMDM este autoritatea care reglementează și supraveghează medicamentul, activitatea farmaceutică și dispozitivele medicale. Sediul agenției nu e o farmacie la care te duci seara după o cutie. Farmacia e magazinul în care ceri prezentarea înregistrată. Agenția e locul în care stă lista și în care se raportează o problemă legată de medicament, nu ghișeul de unde pleci cu pastila pentru acasă.
Aceeași substanță, altă cutie
După ce ai DCI, forma, doza și regimul de eliberare, abia atunci are rost tejgheaua. Farmacistul nu reface lista în locul tău dacă vii doar cu o poreclă. Vii cu substanța, cu miligramele și cu întrebarea dacă cutia din sertar este cea înregistrată. Răspunsul îl confirmi cu omul de la tejghea, pentru că lista nu vede stocul din tura lui.
Un generic nu e «mai puțin înregistrat» decât originalul. Este alt rând, cu propriul certificat. Nu le amesteci doar pentru că DCI coincide. Compari și forma, și doza, și ce scrie la eliberare. Un rând marcat din plante sau homeopat, dacă îl vezi în nomenclator, tot este un rând de medicament, nu un ceai de la piață și nu o cremă din magazinul de cosmetice. Pentru tine, la tejghea, întrebarea rămâne aceeași: ce substanță e, în ce formă, la ce doză, și dacă se dă cu rețetă.
Numărul de înregistrare e al prezentării din dreptul lui. Nu îl înveți pe de rost dintr-o captură de ecran și nu îl pui într-un mesaj ca și cum ar autoriza o altă cutie, cu alt deținător sau cu altă doză. Mâine lista poate avea un rând nou. Când ai nevoie de medicament, deschizi lista în ziua aia. Un număr copiat de pe un grup, fără rândul lângă el, nu e o verificare.
Dacă pleci din Republica Moldova spre o farmacie din altă țară, substanța tot ea e puntea, iar marca se schimbă din nou. În Italia, paracetamolul, ibuprofenul și metamizolul se cer pe numele lor de acolo, nu pe cutia cu care ai plecat: ce spui la farmacia din Italia. În Spania, metamizolul nu se cere cum se cerea Algocalminul, iar o parte din cutii sunt pe rețetă: cum se poartă conversația la farmacia din Spania. În Germania, farmacia e magazinul cu firma Apotheke, iar metamizolul stă pe rețetă: ce ceri acolo pe substanță. În Austria, după ce ai substanța, ghișeul cere numele ăsta, nu marca, și pragul de pe cutie nu se copiază din Germania: cum se cere la farmacia din Austria. Ghidurile acelea sunt despre țara în care ești în ziua aia. Nu le amesteci într-o singură frază de tipul «dă-mi pastila mea».
Suplimentul, crema și reacția adversă
Nomenclatorul pe care îl cauți pentru o pastilă este lista de medicamente. Un supliment alimentar, o vitamină vândută ca supliment, o cremă cosmetică sau un ceai de pe raftul de plante nu intră în tabel doar pentru că le ții în aceeași trusă. Dacă pe cutie scrie supliment alimentar, cauți în lista de medicamente ca să nu confunzi categoriile, nu ca să forțezi un rând care nu e al lui. Lipsa numelui acolo îți spune că nu e în lista de medicamente. Pentru ce scrie pe etichetă, întrebi farmacistul și citești tabelul nutrițional sau lista de ingrediente.
Dispozitivele medicale au, la AMDM, un registru de stat separat de nomenclatorul medicamentelor. Un tensiometru sau un test nu se «înregistrează» tastând numele în caseta de DCI a medicamentelor. Dacă produsul e dispozitiv, cauți registrul de dispozitive, de pe pagina agenției, nu forțezi tabelul de pastile. În România, dispozitivele stau tot în altă parte a ANMDMR, nu în nomenclatorul de medicamente de uz uman.
O reacție adversă nu se discută întâi pe un grup. În Republica Moldova, raportarea stă la farmacovigilența AMDM. Oprești ce ți-a făcut rău și ceri ajutor medical când simptomele sunt serioase, nu aștepți să se închidă un tabel. Lista îți arată dacă prezentarea e înregistrată. Nu îți tratează reacția.
Regula de pe pagina AMDM rămâne busola când cineva îți spune că medicamentul «se poate, că în Uniune e aprobat». Aprobat în Uniune și înregistrat la AMDM sunt doi pași. Îi vezi separat: decizia europeană, dacă există, și rândul din Nomenclatorul de stat, dacă a fost depusă și acceptată cererea. La tejghea, cei doi pași se strâng într-o singură cerere: substanța, forma, doza, și întrebarea dacă prezentarea din sertar e cea înregistrată, cu rețetă sau fără.
Informațiile sunt pentru orientare, ca să poți cere la farmacia din Republica Moldova medicamentul pe substanță. Nu sunt prescripție, nu dau doze, prețuri, stocuri sau numere de înregistrare și nu înlocuiesc farmacistul sau medicul. Un rând în nomenclator înseamnă că prezentarea este pe lista deschisă în ziua în care cauți. Nu înseamnă că farmacia o are și nu înseamnă că autorizația din cealaltă țară a călătorit odată cu tine.
Articolele de pe site, grupate după problemă, sunt pe pagina Tratamente de la A la Z.
Întrebări
Pot cere la farmacie marca de pe cutia din România?
Poți spune marca, ca să arăți ce ai în mână. Cererea care ajută este substanța, forma și doza. Marca din România poate lipsi din sertar chiar când substanța are o prezentare înregistrată aici. Farmacistul se uită la rândul din Republica Moldova, nu la obiceiul cu care luai cutia acasă.
Unde văd denumirea comună dacă știu doar marca?
Pe cutia din România, sub numele mare, sau în nomenclatorul ANMDMR, la coloana DCI. În ambele liste, denumirea comună e adesea în latină, cu o terminație de tipul -um, nu cu vorba din reclamă. Copiezi acel rând și îl spui la tejghea, împreună cu forma și cu miligramele.
Un rând în Nomenclatorul AMDM înseamnă că îl găsesc azi?
Înseamnă că prezentarea aia are înregistrare în lista pe care ai deschis-o. Nu spune ce are în sertar farmacia de la colț, azi, și nu spune prețul de la casă. Pentru stoc și pentru eliberare întrebi farmacistul, cu substanța, forma și doza.
Lista de medicamente esențiale e raftul fără rețetă?
Nu. Lista națională, aprobată de Ministerul Sănătății prin Ordinul nr. 1033 din 11 noiembrie 2021, e organizată pe denumire comună, formă, concentrație și cale de administrare. AMDM o descrie ca lista pentru nevoile prioritare ale majorității populației. Nu e sertarul farmaciei și nu îți spune, singură, dacă prezentarea se dă fără rețetă.
Dacă medicamentul e autorizat de EMA, îl pot cumpăra în Moldova?
Autorizația centralizată, dată de Comisia Europeană, este valabilă în statele membre ale Uniunii și în Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Republica Moldova nu e în șirul ăsta. Pe piața de aici se plasează medicamentul pentru care AMDM a eliberat autorizația, după legea de aici. Până vezi prezentarea în Nomenclatorul de stat, decizia europeană nu ține loc de rând.
Ce fac dacă farmacistul spune că e pe rețetă?
Lași cutia în sertar și întrebi ce hârtie poate folosi. AMDM împarte medicamentele în două: cu prescripție medicală și fără. Pe rândul din nomenclator, statutul prezentării poate fi și de staționar, adică pentru spital. Obiceiul de a o lua fără hârtie în România nu scrie rândul de aici. Articolul nu îți alege doza.









