17

Nov

Ce ceri la farmacia din Belgia, pe substanță

Publicat 17 noiembrie 2026

La farmacia din Belgia ceri substanța activă, cu numele ei internațional, nu marca de pe cutia din România. Paracetamolul se spune paracetamol. Dafalgan e un nume pe care farmacistul îl aude des, dar nu e altă moleculă. Ibuprofenul se spune ibuprofen, nu Nurofen. Algocalminul de acasă e metamizol. Medicamentul autorizat aici cu substanța asta se cheamă Novalgine și pleacă doar cu rețetă. Magazinul se numește pharmacie în franceză și apotheek în neerlandeză, limba pe care mulți o numesc olandeză. În estul de limbă germană, firma poate scrie Apotheke. Pastila nu stă în supermarket. Cutia de paracetamol pe care farmacistul o poate da fără rețetă e cea în care toată cantitatea de paracetamol stă sub 10,05 g. Peste prag, îți trebuie rețetă sau o cerere scrisă semnată la ghișeu. Un comprimat de ibuprofen de 400 mg poate sta fără rețetă, cum stă Ibuprofen EG 400 mg în baza de medicamente. Nu e o regulă pentru orice cutie mai tare. Dacă limba se încurcă, întrebarea scurtă e C'est sans ordonnance? sau Is dit zonder voorschrift?

Articolul e pentru cine locuiește în Belgia și vorbește românește, din România sau din Republica Moldova, și pentru cine e doar în vizită. Prospectul de pe cutia pe care o primești câștigă, dacă diferă de ce citești aici. Doza rămâne pe foaia aia. Pragul german, de grame în toată cutia, și pragul austriac, în grame pe doză, nu se lipesc pe o stradă din Bruxelles sau din Gent. Ele stau pe ce ceri la Apotheke în Germania, fără rețetă și pe ce ceri la farmacia din Austria, pe substanță. În Franța, crucea e tot verde, dar medicamentele de durere stau după ghișeu din alt motiv, iar metamizolul nu e pastila de acolo: ce ceri la farmacia din Franța în locul cutiei din România. Celelalte țări stau pe pagina pentru românii din străinătate.

Medicul de familie nu e pagina asta. În franceză se numește médecin généraliste, în neerlandeză huisarts, iar dosarul pe care i-l ceri e DMG sau GMD. Cum îl alegi și cum te înscrii la o mutualitate stă pe ghidul de medic de familie în Belgia. Farmacistul nu deschide dosarul ăla în locul tău.

Înainte să pleci de acasă, merită să știi ce scrie pe cutia ta. Nomenclatorul ANMDMR îți arată substanța activă a medicamentului înregistrat în România. Dacă cutia e din Moldova, aceeași verificare stă în nomenclatorul AMDM. Cum treci de la o listă la alta, fără să presupui că autorizația călătorește singură, e scris în căutarea din registrul moldovean și înapoi la lista românească. Cu numele substanței în buzunar, farmacistul belgian nu trebuie să ghicească Algocalminul sau Nurofenul.

Ce spui la ghișeu, pe substanță

Farmacistul din Belgia nu ține minte raftul din România. Cunoaște substanța și mărcile autorizate la el. Cererea bună sună «aș vrea paracetamol» sau «aș vrea ibuprofen». Dacă ai rețetă pentru metamizol, spui metamizol, sau Novalgine, și arăți hârtia sau dovada electronică. Cutia goală de acasă ajută, când o ai, pentru că pe ea se văd miligramele și forma, nu doar numele cu care erai obișnuit.

DCI e tocmai rândul ăsta. Denumirea comună internațională e numele substanței, același în prospectul din București și în cel dintr-un oraș belgian. În franceză se spune dénomination commune. Pe unele cutii, același rând scrie INN. E același nume, în engleză. În neerlandeză, pe etichetă cauți werkzame stof, substanța activă. Marca e ce e tipărit mare, ca să o recunoști din reclamă. Substanța e ce iei de fapt. Două cutii cu aceeași DCI se adună, chiar dacă una scrie Dafalgan și cealaltă scrie numele de pe cutia din România.

Agenția federală pentru medicamente, AFMPS în franceză și FAGG în neerlandeză, spune că medicul îți poate scrie rețeta doar pe DCI: substanța, doza și calea, fără un nume de reclamă. Atunci farmacistul alege cutia care se potrivește, original sau generic, ținând cont de tratament și de ce se decontează. Dacă medicul a scris o marcă anume, farmacistul nu o schimbă cu alta fără acordul medicului. Nu presupune că «tot paracetamol e» și că poți schimba singur cutia numită pe rețetă. Întrebi.

La ghișeu apar trei uși, și merită despărțite o dată.

Délivrance libre, în neerlandeză o auzi ca eliberare fără rețetă, înseamnă că farmacistul îți poate da cutia fără hârtie de la medic. Tot el ți-o dă. Nu e un raft la care întinzi mâna într-un supermarket. Paracetamolul sub pragul de mai jos, și unele prezentări de ibuprofen în doză mică, stau în conversația asta.

Demande écrite, în neerlandeză schriftelijke aanvraag, e cererea scrisă pe care o semnezi tu, la farmacie, ca să primești o cutie de paracetamol care trece de prag. Nu e rețeta medicului. Nu e nici un bon pe care îl completezi acasă și îl fluturi la orice ușă. Farmacistul o vede, și poate să nu ți-o dea dacă ce descrii nu se potrivește.

Prescription médicale, în neerlandeză voorschrift, e rețeta. Fără ea, Novalgine nu pleacă din sertar. Nici un antibiotic, nici un tratament pe care îl iei de luni de zile, dacă autorizarea lui cere hârtie. Obiceiul de acasă nu călătorește odată cu tine.

Fraze scurte, dacă limba se încurcă

Belgia nu are o singură limbă la ghișeu. În Valonia și la Bruxelles franceza te duce departe. În Flandra, neerlandeza. În comunitatea germanofonă, germana. Câteva fraze ajung. Restul conversației o poate face farmacistul, sau o poză cu cutia.

Je voudrais du paracétamol, s'il vous plaît. Aș vrea paracetamol.

Je voudrais de l'ibuprofène, s'il vous plaît. Aș vrea ibuprofen.

C'est sans ordonnance? E fără rețetă?

Quelle est la substance active? Care e substanța activă?

J'ai une ordonnance. Am rețetă.

Où est la pharmacie de garde? Unde e farmacia de gardă?

În neerlandeză, aceleași fraze sună altfel, și merită să le ai și pe ele dacă stai în Gent, în Anvers sau în Bruges.

Ik wil graag paracetamol. Aș vrea paracetamol.

Ik wil graag ibuprofen. Aș vrea ibuprofen.

Is dit zonder voorschrift? E fără rețetă?

Wat is de werkzame stof? Care e substanța activă?

Ik heb een voorschrift. Am rețetă.

Waar is de apotheek van wacht? Unde e farmacia de gardă?

În est, unde se vorbește germana, poți spune Ich möchte Paracetamol, bitte și Ist das rezeptfrei? Cuvintele seamănă cu cele din Viena. Pragul de pe cutie, nu. Nu muta gramele din ghidul austriac pe o farmacie din Eupen.

Nu trebuie să ții un discurs. Dacă te încurci, arăți pe telefon numele scris corect: paracétamol, ibuprofène, sau ibuprofen, și numărul de miligrame. Paracetamolul, în franceză, capătă accent pe e. Ibuprofenul se scrie tot cu accent, ibuprofène. Metamizolul nu îl pui primul pe listă, dacă durerea e una obișnuită. Despre el e o secțiune mai jos.

Pharmacie și apotheek, nu magazinul de lângă

Pe stradă, semnul pe care îl cauți e crucea verde. În franceză, croix verte. În neerlandeză, groen kruis. Sub ea, sau lângă ea, scrie pharmacie sau apotheek. Acolo stau medicamentele. Crucea verde o vezi și în Franța. Litera A roșie, de pe colțul unei Apotheke germane, nu e semnul obișnuit de aici, în afara localităților de limbă germană.

Agenția federală spune că, în Belgia, doar farmaciștii au voie să vândă medicamente. Le iei dintr-o farmacie autorizată. Pentru un medicament de uz uman care nu cere rețetă, îl poți comanda și prin site-ul unei farmacii anunțat la agenție și la ordinul farmaciștilor. Lista site-urilor anunțate stă la agenție. Nu o copiez aici, și nu trimit către un magazin. Un plic venit dintr-o conversație privată, sau o cutie cumpărată de pe un anunț, iese din circuitul ăsta. Calitatea nu o mai verifică nimeni.

Lângă farmacie poți găsi creme, șampoane și produse care nu sunt medicament. Ele se citesc pe lista de ingrediente, nu pe marca din România. Dacă ai rămas fără o cremă și vrei să o potrivești pe INCI, drumul e alt text: cosmetice de farmacie, citite pe ingredient. O cremă cu cortizon, dacă era medicament acasă, nu se înlocuiește cu un borcan de hidratare doar pentru că ambele sunt «de piele».

În Marea Britanie, cutia mică de paracetamol stă uneori și pe raftul din supermarket. Obiceiul ăla nu se lipește pe o stradă din Belgia. Aici, fără rețetă tot înseamnă farmacist.

Paracetamolul: cutia mică, cutia mare și hârtia semnată

Paracetamolul e prima substanță pe care o spui, dacă asta era pe cutia de acasă, pentru o durere ușoară sau pentru febră. Dafalgan e marca pe care o auzi cel mai des. Nu e singura. Pe față poate scrie și alt nume, iar dedesubt paracetamol. Citești rândul cu substanța, nu doar reclama.

Regula pe care o publică agenția federală nu se uită la reclamă. Se uită la câte grame de paracetamol sunt în toată cutia. Ambalajele în care cantitatea totală e mai mică de 10,05 g pot fi date de farmacist fără rețetă. Ambalajele în care cantitatea totală e mai mare de 10,05 g se dau doar pe cerere scrisă a pacientului sau pe rețetă medicală. Baza e un text vechi despre substanțe toxice, pe care agenția îl reamintește tocmai pentru că supradoza de paracetamol poate strica ficatul, și pentru că oamenii adună fără să vrea două cutii cu același lucru.

Un exemplu pe care îl poți ține minte: 30 de comprimate a câte 500 mg înseamnă 15 g. Dafalgan în cutia asta, pe pagina farmaciștilor, cere rețetă sau cerere scrisă. O cutie mai mică, cu mai puține comprimate, poate sta sub 10,05 g și atunci farmacistul o poate da fără hârtia medicului. Nu îți fac eu socoteala pentru fiecare marcă din sertar. Întrebi pentru cutia din mână: C'est sans ordonnance? Dacă răspunsul e că îți trebuie cererea scrisă, o semnezi acolo, dacă el e de acord să ți-o dea. Dacă răspunsul e că îți trebuie rețetă, lași cutia în sertar.

Cererea scrisă nu e un truc ca să sari peste medic. E ușa din mijloc, pentru cutia mare de paracetamol. Farmacistul întreabă pentru cine e, de când doare sau de când e febra, ce alte medicamente iei, dacă ești însărcinată și dacă ai o problemă de ficat. Poate să nu semneze nimic cu tine și să te trimită la medic. Asta e treaba lui.

Două cutii cu paracetamol, luate în aceeași zi pentru că ți s-au părut medicamente diferite, sunt tot o singură substanță. Dafalgan dimineața și paracetamolul din valiză seara se adună. O cutie de răceală care are și paracetamol în compoziție intră la aceeași socoteală. Agenția spune că asta e una dintre căile prin care apare supradoza, fără ca omul să fi vrut o doză mare. Dacă nu înțelegi rândul cu substanțele, îl arăți.

Pentru o otrăvire, sau dacă ai luat mai mult decât scrie prospectul, agenția te trimite la medic, la farmacist sau la Centrul Antipoisons. Numărul publicat, gratuit și non-stop, e 070 245 245. În neerlandeză, centrul se numește Antigifcentrum. Dacă îți e frică de viață, 112. Nu aștepți să vezi «dacă trece» cu încă un comprimat.

Ibuprofenul nu e paracetamol cu alt nume

Nurofenul de acasă e ibuprofen. E antiinflamator, nu paracetamol scris altfel. Poate irita stomacul. Nu e pentru oricine: un ulcer, o problemă de rinichi, astm legat de antiinflamatoare, un tratament care deja subțiază sângele. Lista completă e pe prospectul cutiei pe care o primești, nu într-un articol.

În baza de medicamente, Ibuprofen EG 400 mg, comprimate, stă la délivrance libre: farmacistul îl poate da fără rețetă. Prospectul cutiei ăsteia spune că e pentru durere ușoară până la moderată și pentru febră, la adulți și la adolescenți de peste 12 ani, și că în ultimul trimestru de sarcină nu se ia. Pagina firmei pentru Brufen 400 mg îl prezintă tot fără rețetă, tot din farmacie. Numele de pe cutie poate fi și Nurofen, sau un generic pe care scrie ibuprofen mare. Nu mut regula de 400 mg pe un comprimat de 600 mg, pe un plic, sau pe un sirop. Întrebi pentru cutia din mână.

Agenția pune paracetamolul, acidul acetilsalicilic și ibuprofenul în doză mică între antiduralele pe care farmacistul le poate da fără rețetă, pentru o durere slabă sau moderată și pentru febră. Le numește prima treaptă, nu un tratament de luni de zile. Dacă durerea ține, dacă se agravează sau dacă te trezește noaptea, drumul e medicul, nu a treia cutie. Aspirina e acid acetilsalicilic. Dacă spui Aspirine, nu primești paracetamol. Nu amesteci trei nume într-o zi doar pentru că toate sunt «de durere».

În sarcină, mai ales spre ultimele luni, ibuprofenul și aspirina nu se iau din obișnuință. Medicul sau farmacistul decide. Articolul nu dă o doză și nu dă un calendar. Dacă îți arde stomacul, dacă apare sânge în scaun, dacă te umflă fața sau dacă nu poți respira, oprești și ceri ajutor. Pentru o urgență în care îți e frică de viață, numărul e 112, nu încă o pastilă.

Novalgine nu e Algocalminul de pe tejghea

Algocalminul, acasă, e metamizol. În Spania, aceeași familie se cheamă des Nolotil și e pe rețetă. În Germania și în Austria, numele de pe cutie e Novalgin, tot pe rețetă. În Franța, metamizolul nu mai e medicamentul obișnuit de la ghișeu. În Belgia, drumul e al rețetei, nu al sertarului deschis. Agenția federală scria în septembrie 2024 că singurul medicament cu metamizol autorizat aici se comercializează sub numele Novalgine. Comprimatele de Novalgine, pe fișa din baza de medicamente, au modul de eliberare «prescription médicale». Prospectul aprobat spune același lucru: medicament supus prescripției medicale.

Nu îl ceri pentru o durere de cap, cum îl cereai la farmacia din cartier. Fără rețetă, conversația pentru cutia aia se oprește. Un grup de mesaje nu ține loc de hârtie. Nici o cutie adusă de cineva în valiză, pe care o împarți mai departe.

Riscul pe care trebuie să îl știi, dacă ai luat metamizol oriunde, e agranulocitoza. Comunicarea EMA spune că poate duce la infecții grave, că nu ține de doza pe care o calculezi tu și că poate apărea și la oameni care îl mai folosiseră. Prospectul de Novalgine cere să oprești și să suni medicul dacă apar febra, frisoanele, durerea în gât sau rănile dureroase în nas, în gură, în gât, sau în zona genitală ori anală. Dacă luai metamizol tocmai pentru febră, semnele se pot pierde în boala pentru care îl luai. De asta nu amâni până luni.

Când te întorci în România sau în Moldova, nu continua o cutie belgiană de paracetamol pe lângă Paracetamolul din sertar, ca și cum ar fi medicamente diferite. Sunt aceeași substanță. Ibuprofenul de aici și Nurofenul de acasă se adună la fel. Novalgine nu o reiei ca să prinzi din urmă zilele în care nu ai avut rețetă. Substanța călătorește cu tine. Marca, nu.

Cum descrii cutia din România sau din Moldova

Cutia goală, sau o poză clară cu ea, face mai mult decât povestea că iei «ceva de cap». Pe poză trebuie să se vadă trei lucruri: substanța, concentrația și forma. Substanța e DCI, nu marca. Concentrația e numărul, în miligrame sau în procente, de pe față. Forma e comprimat, capsulă, sirop, picături, supozitor, cremă sau spray.

O frază scurtă, spusă sau scrisă pe telefon, ajunge. În franceză: Je prends cette substance, cette concentration, sous cette forme. În neerlandeză poți scrie, mai simplu, numele și numărul, și să întorci ecranul. Dacă ai și prospectul, și mai bine. Data de pe cutie contează. O cutie expirată nu e un argument că în România mergea.

Nu muta pastilele într-o pungă fără nume. Farmacistul nu poate verifica o pastilă albă dintr-un plic. Nu cumpăra dintr-o conversație privată o cutie adusă de cineva și nu o împarți mai departe. Ce ai voie să cari pentru tine, pentru un tratament pe care îl iei deja, ține de regulile de călătorie, nu de o listă pe care o inventez aici. Pentru tratamentul pe care îl iei de luni de zile, pleci cu cutia originală și cu o hârtie pe care medicul tău a scris substanțele. Nu îl întrerupi la graniță ca să vezi ce găsești pe stradă.

Dacă nu ești sigur ce substanță era în cutia din sertar, nomenclatorul de acasă îți spune, înainte de drum. O marcă românească poate să nu existe deloc în Belgia. Substanța, dacă e autorizată aici, poate exista sub alt nume. Dacă nu e autorizată aici, farmacistul nu o poate inventa. Atunci conversația e despre simptom și despre un medic, nu despre o comandă.

Générique, în neerlandeză generiek, e cutia vândută sub denumirea comună, sau sub numele unui laborator, cu aceeași substanță, aceeași concentrație și aceeași formă ca medicamentul de referință din grupul ei. Pe față poate să nu vezi un nume de reclamă. Poți vedea paracetamol scris mare, și dedesubt un laborator. Asta nu o face mai slabă. O face mai ușor de citit, dacă te-ai obișnuit să cauți marca. Când ceri fără rețetă, spui substanța și lași farmacistul să îți arate ce are. Dacă rețeta numește o marcă, nu o schimbi singur.

Forma contează la fel de mult ca miligramele. Un comprimat nu e o capsulă. Un plic de dizolvat nu e un sirop. Un supozitor nu e un comprimat tăiat. Dacă acasă luai comprimate și aici ți se oferă altceva, spui ce puteai înghiți.

Durere, febră, răceală, alergie, stomac și piele

Durerea și febra sunt cererea cea mai des auzită. Paracetamolul e prima substanță, dacă asta era pe cutia de acasă, și dacă ficatul tău nu are o poveste pe care farmacistul trebuie să o audă. Ibuprofenul e a doua, cu limitele de mai sus. Nu urci una ca să o înlocuiești pe cealaltă fără să spui că le iei pe amândouă. El te oprește, dacă nu e cazul.

Răceala nu se rezolvă urcând paracetamolul la nesfârșit. Nasul plin de mucus, pentru câteva zile, e o conversație despre un spray care strânge vasele, cu limita de zile de pe prospect: xilometazolina, față de ser. Numele de pe cutia belgiană poate fi altul. Ceri substanța, dacă o știi, sau descrii nasul. Nu presupune că pachetul de acasă, cu trei substanțe în aceeași tabletă, există la fel, și nu presupune că se dă fără rețetă doar pentru că acasă se dădea. Farmacistul îți spune pentru cutia din mână.

Nasul care doar trage, fără secreție, de la aerul uscat din casă, nu vrea neapărat spray-ul care strânge. O spălare blândă, dacă eticheta spune nas, e alt gest: monodoza de ser fiziologic. Și aici, produsul din sertar se citește pe etichetă. Nu îl alegi după culoarea cutiei.

Pentru alergie, ceri substanța de pe cutia veche, dacă o știi. Cetirizina și loratadina sunt nume pe care farmacistul le poate recunoaște. Zyrtec și Clarityne sunt mărci, nu substanțe. Dacă prezentarea din sertar cere rețetă, ți-o spune el. O mâncărime nouă, cu umflare de față sau cu respirație grea, nu e o cerere de generic. E 112.

Pentru stomac, spui simptomul și, dacă îl știi, numele de pe cutia de acasă: omeprazol, pantoprazol, un alginat, un antiacid. Nu toate prezentările stau fără rețetă. O arsură care ține, o durere care te trezește, sânge în vărsătură sau scaun negru nu se rezolvă cu încă un plic. Acolo e medicul, nu a treia cutie.

Pentru piele, desparte crema de medicament de crema cosmetică. Un tub cu prospect, cu un corticosteroid sau cu un antibiotic, se cere ca medicament, pe substanță, și adesea cu rețetă. O cremă de hidratare, cu niacinamidă sau cu pantenol, se citește pe lista de ingrediente, în pagina de cosmetice de mai sus. Dacă pielea e infectată, crăpată adânc sau nu cedează, farmacistul te poate trimite mai departe. Îl lași.

Iarna, la latitudinea Belgiei, pielea face puțină vitamină D. Asta nu se rezolvă cu o pastilă de durere și nu se copiază doza vecinului. Analiza și cantitatea stau la medic. Cum arată iarna aici, față de România sau de Moldova, e pe pagina despre vitamina D când soarele stă jos. La ghișeu, dacă medicul ți-a spus substanța, o ceri pe numele ei, colecalciferol, nu pe marca din valiză.

Pentru un copil, spui vârsta și, dacă o știi, greutatea, înainte să spui marca. Siropul și supozitorul există ca forme. Unele cutii pentru copii au alt nume decât Dafalgan. Rândul care contează e paracetamolul, plus vârsta scrisă pe cutie. Care formă se potrivește, și dacă se dă fără rețetă la vârsta aia, e decizia de la ghișeu. Nu împărți cu ochiul un comprimat de adult. Dacă copilul e moale, nu bea, sau febra te sperie, suni 112. Nu aștepți un articol.

Rețeta, eID și mutualitatea

Rețeta belgiană de ambulatoriu, de la 1 ianuarie 2020, se scrie de regulă electronic. Excepțiile există, de pildă când sistemul cade sau în unele vizite la domiciliu. Nu le inventariez. Ce vezi tu, de cele mai multe ori, nu e un bilețel de mână. E o dovadă că rețeta a fost creată.

Rețetele astea stau pe serverul Recip-e. Nu stau pe cartea de identitate. Ca să le ridici, farmacistul are nevoie de o cheie. Poate fi dovada pe hârtie, cu codul de bare, pe care scrie sus că e o dovadă de prescripție electronică. Poate fi același cod, arătat de pe telefon. Poate fi cartea de identitate electronică belgiană, eID, pe care el o citește ca să vadă rețetele deschise. Dacă aceeași farmacie ți-a citit eID-ul în ultimele 15 luni, uneori ajunge și numărul din registrul național. O carte de identitate românească nu deschide Recip-e. Nici cardul de sănătate din România.

INAMI, institutul asigurării de boală, scrie că termenul obișnuit, de la 1 noiembrie 2019, e de 3 luni de la data prescrierii, pe hârtie sau electronic. Dacă pe dovada ta scrie o dată mai scurtă, aia câștigă. Nu presupun că orice hârtie din buzunar mai e valabilă pentru că «acum o lună mergea».

O rețetă din România nu e o rețetă Recip-e. O hârtie din Uniunea Europeană, pe care se văd pacientul, medicul și substanța, farmacistul o poate elibera sau nu. Depinde ce e scris pe ea și dacă medicamentul există pe piața de aici. Rambursarea prin mutualitate e o a doua întrebare, și nu pleacă singură de pe hârtia din România. Nu public un procent. Îl întrebi, dacă te interesează, la ghișeul din fața ta. Dacă nu poate face nimic cu hârtia, drumul e un medic de aici. O rețetă din Republica Moldova nu circulă ca o rețetă din Uniune. O arăți, și lași omul să spună dacă poate face ceva cu ea.

Dacă ești înscris la o mutualitate, sau la casa publică auxiliară, farmacistul poate avea nevoie de datele asigurării ca să aplice decontarea, acolo unde medicamentul e decontabil. Dacă ești doar în vizită și ai cardul european, el îți spune ce poate face cu el pentru îngrijirea de care ai nevoie pe durata șederii. Cardul nu te trece pe lista unui medic pentru anii următori. Diferența dintre vizită și mutare stă pe ghidul de medic, nu o repet aici ca pe un regulament. Cât rămâne de plată anul ăsta nu îl îngheț. Se schimbă, și nu e același pentru fiecare situație.

Înainte să plătești, întrebi cât costă cutia. Verifică prețul în farmacie. Nu public o sumă, și nu copiez un adaos din ghidul altei țări.

Noaptea, farmacia de gardă

Farmaciile nu stau toate deschise după ora închiderii. Farmacia de gardă se numește pharmacie de garde în franceză și apotheek van wacht în neerlandeză. De regulă, o vezi scrisă pe ușa farmaciilor din cartier, cu adresa care e deschisă în noaptea aia, ca să o poți citi și din afară. Tura se schimbă. O adresă veche dintr-un grup se verifică în seara în care ai nevoie.

Asociația farmaciștilor ține și un număr național, 0903 99 000. E cu plată. Nu e salvarea. În unele zone, după ora 22, lista de pe ușă îți dă un număr local, gratuit, la care suni ca să afli cine e de gardă. Nu ține minte un număr dintr-un mesaj de anul trecut. Dacă pe site-ul asociației cauți după stradă, cod poștal și oraș, lista de gardă e cea din seara aia. Nu pun un link. Numele pe care îl cauți, scris în telefon, e pharmacie.be sau apotheek.be, și filtrul de gardă.

Noaptea, în multe orașe, farmacistul de gardă te servește pe un ghișeu mic, nu cu ușa larg deschisă. Poate să doarmă între chemări și să se trezească pentru un medicament care nu poate aștepta. Nu îl suni ca să întrebi dacă e deschis, când lista spune că e el de gardă. Îl suni dacă vrei să știi dacă are cutia, sau dacă ai o întrebare care nu poate aștepta dimineața.

Pentru o problemă în care îți e frică de viață, 112. Pentru o otrăvire, 070 245 245. Medicul de gardă nu e farmacia. Dacă ai nevoie de un om care să te vadă, nu de o cutie, ghidul de medic spune pe unde se caută garda. Nu o copiez aici a doua oară.

Dacă medicamentul nu e în stoc în seara aia, farmacistul îți spune dacă îl poate comanda sau dacă altă farmacie îl are. Nu inventez un termen de zile valabil peste tot.

Ce ceri la farmacie

Lista de mai jos e pentru buzunar, înainte să intri. Nu are linkuri. O citești, apoi vorbești cu farmacistul.

  • Spui substanța, nu marca din România: paracetamol, ibuprofen, sau acid acetilsalicilic dacă aspirina era cutia.
  • Arăți concentrația și forma. Două cutii cu aceeași substanță se adună.
  • Pentru paracetamol, întrebi dacă toată cutia stă sub 10,05 g. Peste prag, rețetă sau cerere scrisă.
  • Întrebi: C'est sans ordonnance? sau Is dit zonder voorschrift? Dacă răspunsul e nu, lași cutia în sertar.
  • Pentru un copil, spui vârsta. Nu tai comprimatul de adult din ochi.
  • Novalgine, metamizolul, nu îl ceri ca pe Algocalminul de acasă.
  • Noaptea cauți pharmacie de garde sau apotheek van wacht, scrisă pe ușă, și întrebi prețul înainte să plătești.

Informațiile sunt generale, pentru orientare, și nu sunt o prescripție. Nu înlocuiesc farmacistul, medicul, numărul 112 sau Centrul Antipoisons, 070 245 245. Nu dau doze și nu dau prețuri de raft. Paracetamolul sub 10,05 g în toată cutia se poate da fără rețetă, de la pharmacie sau de la apotheek. Peste prag, cerere scrisă sau rețetă. Unele prezentări de ibuprofen de 400 mg se pot da fără rețetă, tot de la farmacist. Prospectul de pe cutia pe care o primești câștigă. Novalgine, metamizolul, Algocalminul de acasă, e pe rețetă. Poate provoca agranulocitoză: dacă apar febra, frisoanele, durerea în gât sau rănile dureroase pe mucoase, oprești și ceri ajutor medical. Dacă ești însărcinată, dacă iei și alte medicamente sau dacă durerea nu cedează, întrebi un om, nu un articol.

Articolele de pe site, grupate după problemă, sunt pe pagina Tratamente de la A la Z.

Întrebări

Dafalgan e același lucru cu paracetamolul de acasă?

Substanța e aceeași: paracetamol. Dafalgan e un nume pe care farmacistul din Belgia îl aude des. Două cutii cu paracetamol, una de acasă și una de aici, se adună, chiar dacă pe una scrie altceva mare. Cutia în care toată cantitatea stă sub 10,05 g o poate da farmacistul fără rețetă. Peste prag, îți cere rețetă sau o cerere scrisă semnată la ghișeu. Doza rămâne pe prospectul cutiei pe care o primești.

Pot cumpăra paracetamol din supermarket în Belgia?

Nu. În Belgia, medicamentele le vând farmaciștii. Magazinul alimentar, benzinăria și magazinul de noapte nu țin loc de pharmacie sau de apotheek. Fără rețetă tot înseamnă ghișeu de farmacie. O comandă pe internet, dacă e pentru un medicament fără rețetă, trece tot printr-o farmacie anunțată la agenția federală, nu printr-un anunț între persoane.

De ce o cutie de paracetamol cere hârtie și alta nu?

Regula publicată de agenția federală se uită la câte grame de paracetamol sunt în toată cutia, nu la marcă. Sub 10,05 g, farmacistul poate da cutia fără rețetă. Peste 10,05 g, îți trebuie rețetă sau o cerere scrisă a pacientului, semnată la farmacie. Dafalgan de 30 de comprimate a câte 500 mg înseamnă 15 g și cade peste prag. O cutie mai mică poate sta sub el. Întrebi pentru cea din mână.

Novalgine e același lucru cu Algocalmin?

Substanța e aceeași familie, metamizol. În Belgia, medicamentul autorizat cu numele ăsta e Novalgine, și se dă cu rețetă. Obiceiul de acasă nu schimbă ghișeul. Poate provoca agranulocitoză, o scădere bruscă a unui tip de globule albe: febră, frisoane, durere în gât sau răni dureroase pe mucoase înseamnă oprire și medic, imediat.

Cum cer medicamentul dacă nu vorbesc franceză sau neerlandeză?

Arăți substanța scrisă pe telefon: paracetamol, ibuprofen sau metamizol, plus miligramele și forma. Poți spune, sau scrie, Je voudrais du paracétamol, sau Ik wil graag paracetamol. Apoi: C'est sans ordonnance? sau Is dit zonder voorschrift? Farmacistul poate continua de acolo. Un plic cu pastile fără nume nu se poate verifica.

Se onorează în Belgia o rețetă din România?

Rețeta electronică de acasă nu se deschide cu cartea de identitate belgiană. Rețetele de aici stau la Recip-e. O hârtie din Uniunea Europeană, cu pacientul, medicul și substanța, farmacistul o poate elibera sau nu, după ce e scris pe ea și după ce are în sertar. Rambursarea nu pleacă singură de pe hârtia din România. O rețetă din Republica Moldova nu e o rețetă din Uniune. Dacă nu poate face nimic cu ea, drumul e un medic de aici.

Următorul >