18

Nov

Medicul de familie în Irlanda: GP-ul de acolo, nu ghidul din Marea Britanie

Publicat 18 noiembrie 2026

În Republica Irlanda, un român sau un moldovean ajunge la medicul de familie sunând un cabinet de GP care mai primește pacienți. GP vine de la general practitioner. Nu ți se dă unul odată cu adresa, și nu îl moștenești de la NHS. Primul lucru e să cauți un cabinet în zona ta și să întrebi dacă te ia. Dacă te-ai mutat și intenționezi să stai cel puțin un an, ceri numărul PPS și depui cererea de card medical. Aceeași cerere e judecată și pentru cardul de vizită la GP, dacă nu intri la cardul celălalt. Cu unul dintre ele, consultația la medicul care te-a acceptat nu se plătește. Fără ele, se plătește, iar suma nu e una națională: o spune cabinetul, înainte de programare.

Pagina asta e doar despre Republica Irlanda. Irlanda de Nord ține de Marea Britanie și de NHS, nu de HSE. Înscrierea de acolo, raftul de acolo și numărul 111 stau pe farmacia din Marea Britanie și înscrierea la GP. Nu copia pașii ăia peste graniță, chiar dacă în ambele locuri medicul se numește GP și urgența se poate forma la 112 sau la 999. Celelalte ghiduri stau pe pagina pentru românii din străinătate.

De ce GP-ul din Irlanda nu e medicul din Marea Britanie

HSE e serviciul de sănătate al Republicii. Cabinetul de GP e, de cele mai multe ori, un cabinet independent care are contract cu sistemul public pentru cine are card, nu un ambulatoriu în care intri pentru că ai un număr național. În Anglia, ghidul NHS spune că înscrierea îți cere numele, data nașterii și o adresă, iar buletinul, dovada adresei și statutul de imigrare nu sunt condiții. Consultația la GP-ul NHS nu o plătești la recepție. Aici, fără card medical sau fără card de vizită, recepția îți spune o taxă. Taxa aia diferă de la un cabinet la altul. Nu o îngheț într-o cifră, pentru că o cifră veche umblă ani de zile prin grupuri.

Nici restul Europei nu se traduce cuvânt cu cuvânt. În Belgia alegi un médecin généraliste sau un huisarts și îi ceri dosarul global: cum se deschide dosarul în Belgia. În Franța declari un médecin traitant, după ce ți se deschid drepturile: cum ajungi la medicul declarat în Franța. În Italia și în Spania înscrierea trece prin ASL sau prin centrul de sănătate, iar cardul are alt nume: cum te înscrii la medico di base și cum ceri tarjeta sanitaria. În Irlanda nu există declarația franceză, nu există DMG și nu există tarjeta. Există un cabinet care spune da sau nu, și există două carduri, cu reguli diferite.

Cetățeanul român e cetățean al Uniunii. Pașaportul sau cartea de identitate arată că poți intra. Șederea mai lungă, munca și înregistrarea nu sunt subiectul paginii ăsteia. Le lămurești la autoritatea care ține străinii și la cea care ține veniturile. Cetățeanul Republicii Moldova nu e în Uniune. Șederea în regulă trece printr-un titlu de ședere. Care titlu ți se potrivește nu se copiază dintr-un mesaj. Pagina asta începe din momentul în care ești aici și cauți un medic, nu din momentul în care alegi viza.

Limba de la cabinet e, de cele mai multe ori, engleza. Irlandeza e limbă oficială, dar nu presupune că consultația se ține în irlandeză, și nu presupune că medicul vorbește românește. Dacă te încurci, vii cu cineva sau cu o listă scrisă. La urgențele spitalului, HSE spune că poate aranja un interpret, dar poate fi de așteptat. Un apropiat care traduce ajută mai repede decât speranța că interpretul e deja în sală.

Primii trei pași, dacă te-ai mutat

Primul pas e un cabinet care te primește. HSE are o căutare publică, Find a GP, cu nume, adresă și telefon. O deschizi, notezi două sau trei cabinete din zona ta și suni. Întrebi două lucruri, separat. Mai primiți pacienți noi? Și mă primiți ca pacient privat, sau doar dacă am card? Un cabinet poate fi plin pentru ambele. Un altul poate primi doar privați. Un al treilea poate fi pe lista celor care acceptă cardul medical sau cardul de vizită, dar să nu mai ia pe nimeni luna asta. Dacă pe listă nu apare, poate să nu primească pacienți în plus. Nu e o respingere a ta ca persoană. E o listă plină. Sună pe următorul.

Dacă aplici online pentru card medical, HSE îl contactează pe medicul pe care l-ai ales și îl întreabă dacă te acceptă pe listă. Dacă nu te acceptă, încerci alt cabinet din zonă. Regula publicată pentru cererea de card medical e asta: dacă trei medici au refuzat să te ia, contactezi serviciul de carduri și ei îți atribuie un GP. Regula e scrisă pentru cererea de card medical, nu pentru o programare privată și nu ca un drept pe care îl activezi din prima zi, înainte să fi sunat pe cineva. Nu sta acasă așteptând să ți se atribuie un medic dacă încă nu ai depus cererea și nu ai trei refuzuri.

Al doilea pas e numărul PPS, dacă nu îl ai. Fără el, cardul medical, cardul de vizită și schema pentru medicamente nu se deschid. Consultația privată poate avea loc și înainte. O scriu mai jos, cu actele, pentru că lumea îl confundă cu numărul NHS sau cu codul numeric personal de acasă. Nu e niciunul dintre ele.

Al treilea pas e cererea de card, dacă stai aici și plănuiești să stai cel puțin un an. HSE spune că oricine locuiește în Republică și plănuiește să trăiască aici cel puțin un an poate aplica pentru card medical. Dacă nu îl primești, aceeași cerere e evaluată pentru cardul de vizită la GP. Nu depui două dosare ca să vezi care iese. Întâi se uită la cardul medical. Cardul de vizită e treapta următoare, nu un concurs separat pe care îl câștigi dacă ignori prima.

Dacă titlul tău de ședere e scurt, sau dacă nu știi încă dacă rămâi un an, nu presupune că ușa cardului e deschisă. Condiția publicată e să locuiești aici și să intenționezi să stai cel puțin un an. Ce înseamnă intenția în dosarul tău ți-o spune serviciul de carduri, nu un vecin care a primit cardul în altă lună. Până ai un răspuns, drumul de medic rămâne cabinetul, cu taxa pe care ți-o spune el.

Numărul PPS, înainte de card

PPS înseamnă Personal Public Service. E numărul cu care ești recunoscut la servicii publice: asistență socială, unele scheme de taxe, și serviciile publice de sănătate, între care cardul medical și schema de medicamente. Are 7 cifre, urmate de una sau două litere. Nu îl inventa dintr-un cod de pe o adeverință veche. Dacă l-ai avut și nu îl găsești, biroul Intreo sau oficiul local de asistență socială îl poate căuta. Apare și pe cardul de servicii publice, pe o înștiințare de taxare sau pe un card temporar de plată, dacă ai deja unul.

Îl ceri când ești în Irlanda. Pagina oficială spune limpede că nu poți aplica din afară dacă intenționezi să te muți. Aștepți să ajungi. Cine are deja nevoie de număr pentru o treabă anume, fără să se mute, e altă situație, scrisă pentru cine stă afară și are un motiv punctual. Nu e drumul celui care vine cu valiza.

Cererea se poate face online, pe MyWelfare, dacă ai un cont MyGovID de bază. După formular, pentru cine locuiește pe insulă, alegi o programare la un centru de alocare a numărului PPS. Te duci personal. Numărul vine prin poștă, după ce programarea s-a încheiat. Dacă nu poți folosi online-ul, există formular de hârtie. Actele exacte le cere instituția în ziua programării. Eu nu le copiez într-o listă care se schimbă.

Ce arăți ca identitate ține de cetățenie. Cetățeanul Uniunii, altul decât irlandezul și britanicul, arată pașaportul valabil sau cartea națională de identitate. Cetățeanul din afara Uniunii arată pașaportul valabil. Dovada de adresă trebuie să aibă numele tău și adresa, și să nu fie mai veche de 3 luni. Poate fi o factură de utilități, o scrisoare oficială, un extras de bancă, un contract de închiriere, sau o confirmare de la cine ține cazarea. Dacă stai la prieteni, se poate folosi factura lor, plus un rând de la titular că locuiești acolo. Rândul poate fi scris pe factură. Nu trimite o poză neclară și nu trimite un contract pe numele altcuiva, fără biletul ăla.

Copilul născut în Irlanda primește număr dacă nașterea e înregistrată la registrul general în 3 luni. Nu mai depui tu o cerere în cazul ăsta. Depui dacă nașterea nu e înregistrată în 180 de zile, dacă ambii părinți au adresa în afara Irlandei, sau dacă copilul locuiește aici dar nu s-a născut aici. Ca să fie legat de datele tale, unul dintre părinți sau tutori trebuie să aibă deja PPS. Actele copilului, și dovada că ești părintele sau tutorele, le cere cererea. Nu le înlocuiește carnetul de vaccinuri din România.

Numărul nu e o înscriere la medic. E cheia cu care serviciul de carduri te poate recunoaște. Cabinetul, la o vizită privată, se poate uita la pașaport și la adresă. Cardul, nu.

Cardul medical și cardul de vizită la GP

Cardul medical, medical card, e cel mai larg dintre cele două. Cu el, nu plătești consultația la GP-ul care te-a acceptat. În mare, nu plătești nici medicamentele pe care ți le prescrie, în afara unei taxe de rețetă pe produs. Serviciile publice de spital, în ambulatoriu și în spitalizare, intră și ele. Analizele de sânge de rutină ar trebui să fie fără plată dacă ai cardul. Medicul poate totuși să taxeze o analiză dacă socotește că nu e de rutină, sau că nu e necesară pentru starea ta. Dacă crezi că ai fost taxat greșit, HSE spune să contactezi biroul local de sănătate. Ei pot verifica. Nu te certa la recepție cu o captură de ecran.

Taxa de rețetă pentru cine are card medical e publicată, și nu e taxa de consultație. Pe pagina HSE, cine are sub 70 de ani plătește 1,50 de euro pe fiecare produs, până la 15 euro pe lună, de persoană sau de familie. Cine are peste 70 de ani plătește 1 euro pe produs, până la 10 euro pe lună. Restituirile pentru cine a trecut de plafon se fac pe an. Ca să nu treci de plafon de la o farmacie la alta, există un certificat de familie, pe care îl dai farmacistului. Dacă bonul din mâna ta arată altă cifră, câștigă bonul. O taxă națională se poate mișca, iar un articol nu o îngheață pentru anul viitor.

Cardul de vizită la GP, GP visit card, e mai îngust. Acoperă vizita la medicul care participă, și vizita la serviciul de gardă, dacă arăți un card valabil. Nu acoperă taxele de spital. Medicamentele prescrise nu sunt gratuite. Pot fi acoperite de schema de plată a medicamentelor, Drugs Payment Scheme, care e alt card. Dacă ai deja card medical, nu mai ai nevoie de cardul de vizită. HSE o spune direct.

Cine poate primi cardul de vizită fără test de venit: copilul sub 8 ani, persoana de peste 70 de ani, și cine primește indemnizația de îngrijitor, Carer's Benefit sau Carer's Allowance, integral sau la jumătate. Pentru ei nu contează venitul, dar tot se înregistrează. Înregistrarea nu e aceeași cu a unui adult între 8 și 69 de ani. Listele de medici pot fi separate: una pentru copiii sub 8 ani, alta pentru cei peste 70. Dacă medicul tău nu e pe lista grupului tău, poate să nu te poată lua pe cardul ăla, chiar dacă te vede ca pacient privat.

Între 8 și 69 de ani, cardul de vizită se dă după un test de mijloace. HSE se uită la venitul net, după taxă, PRSI și USC, la câți sunteți în familie și la unele cheltuieli care se scad: chirie, rată la casa în care locuiți, îngrijirea copilului, drumul la serviciu, între altele. Dacă o parte din cheltuială e acoperită de un ajutor de stat, se scade doar partea pe care o plătești tu. Pragurile de bază publicate, pe săptămână, sunt 418 euro pentru o persoană singură care locuiește singură, 373 euro pentru o persoană singură care locuiește cu familia, și 607 euro pentru un cuplu sau pentru un părinte care crește copiii singur. Peste prag se adaugă sume pentru copii și pentru cheltuielile admise. Totalul tău nu e pragul vecinului. Calculatorul de pe pagina HSE îți dă o estimare. Decizia vine doar după cerere.

Pentru vârstele de la 8 la 69 de ani, HSE spune că singurul fel de a aplica pentru cardul de vizită e online. Nu trebuie să încarci acte în formular. Te pot contacta mai târziu și îți pot cere dovezi de venit și de cheltuieli. Pentru copiii sub 8 ani, pentru cine are 70 de ani sau mai mult și pentru îngrijitori, înregistrarea e pe pagina grupului respectiv. Dacă pentru grupul tău mai e listat și un formular de hârtie, îl iei de acolo, nu dintr-un grup de mesaje. Linia serviciului de carduri, publicată pe pagina de contact, este 0818 22 44 78. HSE Live, linia generală, este 1800 700 700, de luni până vineri, între 8 și 20. Din străinătate, același serviciu se formează la 00 353 1 240 8787. Nu suna linia de carduri ca să îți faci o programare la medic.

Dacă veniturile trec peste prag și cheltuielile medicale te-ar lăsa fără aer, există și un card medical discreționar. În cerere pui cheltuielile medicale ale familiei. Nu e un automatism. E o evaluare. Dacă cererea e refuzată, scrisoarea îți spune de ce. Poți cere o revizuire, apoi un apel la biroul de apeluri al zonei tale. Cardul se și reînnoiește. Dacă nu trimiți formularul de revizuire, poate să nu mai fie emis. Dacă l-ai trimis la timp și revizuirea trece de data de pe card, valabilitatea poate fi prelungită lună de lună. Confirmi la serviciul de înregistrare că prelungirea e în picioare, nu presupui.

Schema de medicamente, Drugs Payment Scheme, e pentru cine plătește medicamente aprobate și nu le are acoperite de cardul medical. Pagina HSE spune să aplici dacă plătești mai mult de 80 de euro pe lună pentru medicamente, dispozitive și produse aprobate. Plafonul e pe gospodărie, nu o reducere negociată la tejghea. Dacă cifra de pe pagină s-a mișcat până când citești, câștigă pagina și bonul, nu fraza asta. Cardul de vizită nu te înscrie singur în schema asta. E o cerere separată, și tot îți trebuie PPS.

Dacă ești doar în vizită

Dacă ești asigurat într-o țară din Uniune și stai temporar, documentul e cardul european de asigurare de sănătate, nu cardul medical de rezident. Din România îl ceri la casa de asigurări, înainte să pleci. E personal. Data până la care ține stă pe card. Acoperă îngrijirea necesară ca să poți continua șederea în siguranță, nu o călătorie făcută ca să te tratezi, și nu anii în care te muți.

HSE spune că, cu cardul european, tratamentul medical necesar în Irlanda se poate primi în sistemul public. Nu acoperă îngrijirea privată. La medic, cauți un doctor care e în schema Primary Care Reimbursement Scheme. Pagina pentru vizitatori spune că majoritatea medicilor din Irlanda sunt în schemă, și că un medic din schemă te poate vedea fără să plătești consultația, dacă arăți cardul. Numerele de contact pentru medicii din schemă, în zona ta, le ceri de la biroul local de sănătate. Nu orice anunț de „walk-in clinic” e automat medic de stat. La consultație spui că vrei să fii pacient public, nu privat. Dacă medicul te trimite la un specialist în sistemul public, pagina spune că tratamentul specialistului e fără plată pentru cine are cardul european și e pacient public. La spital, cu cardul, nu se percepe taxă.

La rețetă, aceeași pagină pentru vizitatori scrie o taxă de 1,50 de euro pe fiecare produs, și un plafon de 15 euro pe lună de persoană. O confirmi la farmacie. Programul cabinetului diferă. Mesajul înregistrat îți dă numărul de gardă. Cardul european nu înlocuiește o asigurare de călătorie. O problemă care putea aștepta până acasă, sau o clinică privată aleasă pentru că era mai aproape de hotel, nu se transformă singură într-un drept.

Dacă ai uitat cardul acasă, nu inventa unul. Întrebi casa de asigurări din România ce hârtie poate trimite, și întrebi cabinetul ce acceptă pentru o problemă care nu poate aștepta. Uneori plătești și lămurești decontarea la întoarcere. Cât plătești, dacă plătești, îl afli înainte de o programare care nu e urgentă.

Dacă asigurarea ta e doar în Republica Moldova, cardul european românesc nu ți se cuvine din oficiu. Moldova nu e în Uniune. Întrebi asigurătorul de acasă ce hârtie pleacă cu tine, și nu pune pe masă un card al altcuiva. O consultație privată, plătită, rămâne drumul pe care îl ai când nu ești în sistemul public de aici.

Pentru anii în care locuiești în Irlanda, nu ține cardul de vacanță la nesfârșit în locul înscrierii. Drumul de rezident e cel de la început: cabinet, PPS, cerere de card.

Cât plătești, când suma nu e a cabinetului

Trei sume diferite se amestecă în mesaje, și merită despărțite.

Consultația la cabinet, dacă nu ai card medical și nu ai card de vizită, o stabilește cabinetul. Poate fi alta la un control scurt, alta la o vizită la domiciliu, alta seara. Nu există, pe paginile citite pentru textul ăsta, o taxă unică de GP pentru toată țara. De asta nu scriu un număr. Îl întrebi când suni, înainte să te deplasezi. Dacă ți se pare mare, nu e un semnal că medicul e în afara legii. E semnal că întrebi și, dacă e cazul, suni un alt cabinet.

Consultația acoperită de card nu ți se facturează ție. I se plătește medicului prin sistem, în condițiile contractului lui. Dacă medicul nu e pe lista cardului tău, cardul nu îl obligă să te vadă pe gratis. De asta alegerea medicului și tipul de card se potrivesc înainte, nu după ce ai ieșit din cabinet.

Taxa de rețetă de pe cardul medical, și taxa de pe rețeta vizitatorului cu card european, sunt cele publicate mai sus. Nu sunt taxa de consultație. Farmacistul ți le spune pe bon. Schema de 80 de euro pe lună e plafonul publicat pentru medicamentele aprobate, pentru cine nu le are pe cardul medical. Nu e o reducere la șampon și nu e un preț de raft.

Analiza care nu e de rutină, adeverința, un formular pentru serviciu, o scrisoare mai lungă: întreabă ce se taxează, dacă se taxează. Nu presupune că tot ce iese din imprimantă e inclus în consultație, și nu presupune că totul se plătește. O întrebare la programare scutește cearta de la plecare.

Dacă cineva îți trimite un preț „oficial” într-un mesaj, fără să îți spună cabinetul, nu îl folosi ca argument. Cabinetul din fața ta, sau pagina HSE pentru taxa națională de rețetă, câștigă.

Seara, weekendul și urgența

GP-ul tău nu stă deschis noaptea. Când cabinetul e închis și ai nevoie de un medic, dar nu îți e frică de viață, suni serviciul local de gardă. HSE îl numește GP out of hours. Nu are un singur număr pentru toată țara pe care să îl țin eu în locul tău. Dacă nu știi pe cine să suni, formezi numărul cabinetului și asculți mesajul înregistrat. Acolo e numărul serviciului din zona ta. Nu copia un număr de pe ușa unui oraș în care ai stat weekendul trecut. Nu forma 111. 111 e linia din Marea Britanie, nu serviciul de aici.

Serviciul de gardă e cu programare. Nu e cu intrare de pe stradă. La telefon îți iau datele și ce te doare, și numărul cardului medical sau al cardului de vizită, dacă îl ai. Apelul ajunge la o asistentă de triaj, care te sună înapoi. Ții linia liberă. Ea îți poate spune să vii la o programare, să aștepți până se deschide cabinetul tău, sau, în unele cazuri, că vine cineva la domiciliu. Cu un card valabil, consultația nu se plătește. Fără card, se percepe o taxă. Cât e taxa din seara aia, întrebi la telefon. Nu o copiez.

Nu suni garda pentru o adeverință, pentru un rezultat de analize sau ca să muți o programare de rutină. Pentru asta aștepți programul cabinetului. Medicul de gardă nu îți devine medicul de pe card doar pentru că te-a văzut sâmbătă. Luni, sau când se deschide ușa ta, revii la omul la care ești înscris, ca informația să aibă unde sta.

Dacă îți e frică de viață, nu treci pe la gardă ca să vezi „ce zic ei”. Sună 112 sau 999. HSE dă exemplele pe pagina de urgență: cineva e grav bolnav sau rănit și viața îi e în pericol. Durerea în piept, aerul care nu vine, leșinul, sângerarea mare, o parte a corpului care nu se mișcă, vorbirea care se împletește brusc: 112 sau 999, nu încă o pastilă. Ambulanța te duce la urgență.

Departamentul de urgență, emergency department, e deschis 24 de ore, în toate zilele. În Dublin, unele urgențe văd doar adulți, altele doar copii. În afara Dublinului, un copil poate merge la orice urgență. La recepție te înregistrezi. Cine are nevoie mai mare e văzut înainte, nu cine a ajuns primul. Ajuți dacă ai la tine numele și adresa medicului, o trimitere dacă ți-a dat una, medicamentele pe care le iei, alergiile, și ochelarii sau aparatul auditiv dacă le folosești. Dacă limba se încurcă, HSE spune să vii cu cineva care te poate ajuta. Interpretul se poate aranja, cu așteptare.

O rană mai mică, care nu îți pune viața în pericol, poate fi pentru o unitate de leziuni, injury unit, nu pentru urgența mare. Care unitate e deschisă lângă tine, și pentru ce vârste, stă pe căutarea HSE de îngrijiri urgente. Nu ghici după numele de pe o aplicație de hărți.

Farmacia, copilul și frazele de la recepție

Farmacia nu te înscrie la GP și nu ține loc de el. Medicul scrie rețeta, farmacistul o eliberează. Ce ceri la tejghea în locul cutiei din România, pe substanță, nu e pagina asta. Ghidul de raft din Marea Britanie rămâne ghidul de raft din Marea Britanie. O cutie adusă de acasă nu se citește singură ca o rețetă irlandeză. Dacă vrei numele substanței înainte de drum, nomenclatorul ANMDMR îți arată substanța de pe un medicament înregistrat în România. Dacă cutia e din Moldova, același rând stă în nomenclatorul AMDM. Cum se citește când medicamentul trece dintr-o țară în alta e în explicația celor două registre. Cu substanța scrisă lizibil, medicul de aici nu trebuie să ghicească marca din dulap.

Iarna, dacă vrei să vorbești despre vitamina D, tot la GP-ul ăsta o faci, nu la un grup. Cifrele publice din Irlanda nu sunt cifrele din Marea Britanie, chiar dacă soarele stă jos în ambele locuri. Cum se numește testul și de ce nu copiezi doza vecinului stă pe pagina despre vitamina D când soarele stă jos. El nu îți alege doza în locul medicului.

Copilul sub 8 ani poate fi înregistrat pentru un card de vizită, dacă locuiește aici, fără test de venit. Înregistrarea nu îi alege singură medicul. Medicul trebuie să fie unul care acceptă cardul pentru vârsta lui. Pediatria de spital e alt drum, când ai nevoie de ea. Vârsta și hârtia le confirmi pe pagina grupului, nu după ce făcea pediatrul din orașul din care ați plecat. Vaccinurile merită un om care le ține, chiar dacă în seara aia ai venit doar pentru febră.

La recepție ajung câteva propoziții. Restul îl poate relua secretara, mai ales dacă ai actul și, când îl ai, numărul.

Are you taking new patients? Mai primiți pacienți noi?

I would like to register with this practice. Aș vrea să mă înscriu la cabinetul ăsta.

I am applying for a medical card. Can you accept me? Aplic pentru card medical. Mă puteți primi?

What is the consultation fee? Care e taxa pentru consultație?

I have a European Health Insurance Card. I would like to be seen as a public patient. Am cardul european. Aș vrea să fiu văzut ca pacient public.

Do you charge for a routine blood test? Taxați o analiză de sânge de rutină?

Nu trebuie să ții un discurs. Dacă te încurci, arăți pașaportul, adresa și lista de medicamente pe substanță. O poză cu o marcă din România ajută mai puțin decât rândul scris lizibil.

Ce păstrezi la tine

Ține într-un loc pe care îl găsești și seara: numele medicului, telefonul cabinetului, numărul PPS când îl ai, și ce card ai, medical sau de vizită. Lângă ele, lista medicamentelor pe substanță, cu doza de pe cutie. Și numărul pe care îl suni când cabinetul e închis, ascultat de pe mesajul cabinetului tău, nu copiat din articolul ăsta peste doi ani.

Dacă te muți din Irlanda înapoi, sau mai departe, nu cari GP-ul ca și cum ar fi același medic cu alt accent. Cardul medical irlandez nu e cartea Vitale, nu e tessera, nu e tarjeta și nu e numărul NHS. Refaci pașii țării în care stai. Până îi refaci, cardul european acoperă ce nu poate aștepta, în limitele lui, pentru cine e asigurat într-o țară din Uniune. Nu acoperă anii de rezident și nu acoperă un medic privat.

Informațiile sunt generale, pentru orientare, și nu sunt o înscriere și nici o rețetă. Nu înlocuiesc HSE, cabinetul, farmacistul, serviciul de gardă sau serviciile 112 și 999. Nu dau taxa de consultație a unui cabinet, pentru că taxa aia diferă și o întrebi acolo. Taxele de rețetă și plafoanele scrise mai sus sunt cele publicate pe paginile HSE citite pentru textul ăsta. Dacă bonul sau pagina oficială arată altfel, ele câștigă. Dacă ești însărcinată, dacă iei și alte medicamente sau dacă starea nu poate aștepta, întrebi un om, nu un articol.

Articolele de pe site, grupate după problemă, sunt pe pagina Tratamente de la A la Z.

Întrebări

Cum ajung la un medic de familie în Irlanda?

Sună un cabinet de GP din zona ta și întreabă dacă mai primește pacienți. GP vine de la general practitioner, medicul de familie. Nu ți se atribuie unul odată cu adresa. Lista de cabinete stă la HSE, sub numele Find a GP. Dacă te-ai mutat și intenționezi să stai cel puțin un an, ceri numărul PPS și depui cererea de card medical. Aceeași cerere e privită și pentru cardul de vizită la GP, dacă nu intri la cardul medical. Fără unul dintre ele, consultația se plătește, iar suma o spune cabinetul, nu un articol.

GP-ul din Irlanda este același cu cel din Marea Britanie?

Nu. Republica Irlanda are sistemul HSE. Marea Britanie, inclusiv Irlanda de Nord, are NHS. În Anglia, înscrierea la GP nu îți cere dovada adresei, iar consultația NHS nu se plătește la cabinet. În Republica Irlanda, cabinetul te primește dacă mai are loc, iar fără card medical sau card de vizită la GP plătești consultația. Suma diferă de la un cabinet la altul. Numărul 111 din Anglia nu e linia de gardă de aici. Urgența, în ambele locuri, se poate forma la 112 sau la 999, dar medicul de gardă nu e același serviciu.

Ce este cardul de vizită la GP, față de cardul medical?

Cardul de vizită la GP acoperă consultația la un medic care participă, și consultația la serviciul de gardă, dacă arăți un card valabil. Nu acoperă spitalul. Medicamentele prescrise nu sunt gratuite pe el. Pot intra la schema de plafon pentru medicamente, Drugs Payment Scheme. Cardul medical acoperă vizita la GP și, în mare, medicamentele prescrise, plus serviciile publice de spital, cu o taxă de rețetă publicată pe produs. Dacă ai card medical, nu mai ai nevoie și de cardul de vizită. Ca să aplici, locuiești în Republica Irlanda și plănuiești să stai cel puțin un an.

Am nevoie de număr PPS înainte să merg la medic?

Pentru o consultație privată, cabinetul te poate vedea și înainte să ai numărul. Pentru cardul medical, pentru cardul de vizită și pentru schema de medicamente, numărul PPS e cel pe care îl cere serviciul public. Are 7 cifre și una sau două litere. Îl ceri după ce ești în Irlanda, nu din țară, dacă te muți. Cererea online trece prin MyWelfare, apoi printr-o programare la un centru de alocare. Cetățeanul Uniunii arată pașaportul sau cartea de identitate. Cetățeanul din afara Uniunii arată pașaportul. Dovada de adresă nu trebuie să fie mai veche de 3 luni.

Ce număr sun când cabinetul e închis?

Dacă îți e frică de viață, 112 sau 999. Pentru o problemă care nu poate aștepta până se deschide cabinetul, dar nu e o urgență vitală, suni serviciul local de GP în afara programului. Numărul stă pe mesajul înregistrat al cabinetului tău, după ore. Nu e 111. Serviciul e cu programare, nu cu intrare de pe stradă. O asistentă de triaj te sună înapoi. Cu card medical sau cu card de vizită valabil, consultația de gardă nu se plătește. Fără card, se percepe o taxă. Cât e, întrebi când suni.

Cardul european acoperă consultația dacă sunt doar în vizită?

Dacă ești asigurat într-o țară din Uniune și ai cardul european, HSE spune că tratamentul necesar în sistemul public se poate da fără plata consultației la un medic din schema Primary Care Reimbursement Scheme. Spui că vrei să fii pacient public, nu privat. Spitalul public, cu cardul, nu se taxează. La rețetă, pagina pentru vizitatori scrie 1,50 de euro pe produs, până la 15 euro pe lună de persoană. Cardul nu ține loc de asigurare de călătorie și nu acoperă un medic privat. Dacă asigurarea ta e doar în Republica Moldova, cardul european românesc nu ți se cuvine din oficiu.

Următorul >