Medicul de familie în Franța: médecin traitant, carte Vitale, primii 3 pași

În Franța, un român sau un moldovean ajunge la medicul de familie declarând un médecin traitant, după ce casa de asigurări i-a deschis drepturile. Casa locală se numește CPAM, iar schema națională e Assurance Maladie. Cardul care arată drepturile se numește carte Vitale. Până vine plasticul, atestatul de drepturi ține loc la multe ghișee. Declarația o face, de regulă, medicul, cu cardul, la consultație. Fără card, rămâne un formular pe hârtie, semnat de tine și de el, dus la CPAM. Dacă ești doar în vizită și ești asigurat într-o țară din Uniune, nu urmezi drumul ăsta: cardul european acoperă îngrijirea necesară pe durata șederii și nu te trece pe lista unui medic pentru anii următori.

Articolul e pentru cine s-a mutat în Franța și vorbește românește, și pentru cine stă câteva zile. Pașii nu se copiază din Italia sau din Spania. Acolo înscrierea trece prin ASL sau prin centrul de sănătate, iar cardul are alt nume: cum te înscrii la medico di base și cum ceri tarjeta sanitaria. În Franța nu ți se atribuie medicul odată cu cardul. Îl alegi tu, iar declarația e un act separat. Celelalte ghiduri stau pe pagina pentru românii din străinătate.

Nici înscrierea la un cabinet din Marea Britanie nu se mută aici. Acolo medicul se numește GP și te pui pe lista unui cabinet: farmacia de acolo și înscrierea la medic. În Germania, medicul de familie se numește Hausarzt, iar conversația de la farmacie e alta: ce ceri la Apotheke, pe substanță. Ce ceri la farmacia din Franța în locul cutiei din România nu e pagina asta. Pe pagina pentru românii din străinătate, ghidul de farmacie pentru Franța încă scrie în curând. O cremă de pe raftul de lângă, găsită după ingredient, e tot alt text: cosmetice de farmacie în Franța, citite pe listă.

Ce face medicul declarat, și ce nu face

Médecin traitant e medicul pe care îl alegi ca primă ușă. De cele mai multe ori e un medic generalist, médecin généraliste. Poate fi și un specialist, dacă el te cunoaște mai bine și e de acord să te ia. Alegerea e a ta. El trebuie să accepte. Dacă lista lui e plină, cauți pe altcineva. Farmacistul nu ține loc de medicul ăsta, și nici camera de gardă a spitalului. Nici o pagină de programări nu te declară singură.

Rolul lui, în schema pe care Assurance Maladie o numește parcours de soins coordonnés, e să te vadă primul, să țină firul dosarului și să te trimită mai departe când e cazul. Vaccinul, rețeta care se repetă, răceala care nu trece, adeverința pentru serviciu, trimiterea către un specialist: pe la el trec. Pentru o boală lungă poate întocmi un protocol. Dacă intri în schema asta, casa ți-o spune. Nu public o listă de boli și nu public un procent de rambursare. Cât se decontează anul ăsta stă pe ameli.fr.

Dacă sari peste medicul declarat, o parte din consultații se rambursează mai puțin. Asta e regula publicată, nu o pedeapsă inventată pe un grup. Există excepții pe care le scrie și service-public.fr: ai sub 16 ani, e urgență, ești departe de casă, medicul tău lipsește, sau medicul tău s-a pensionat ori a schimbat departamentul de mai puțin de un an. În situațiile astea, rambursarea rămâne cea obișnuită. Lista întreagă, și cât se taie în afara ei, o citești pe ameli.fr. Nu o îngheț aici, pentru că o cifră veche umblă ani de zile prin mesaje.

Câteva specialități se pot vedea și fără să treci întâi pe la el, cu condiția să ai deja un medic declarat. Pe pagina publică apar ginecologul, oftalmologul, stomatologul și, pentru cine are sub 26 de ani, psihiatrul. Înlocuitorul medicului tău intră și el în traseu. La fel, medicul către care te trimite el. Dacă o excepție s-a mai ajustat, câștigă pagina de pe ameli.fr, nu fraza asta.

Cine e doar în trecere prin Franța nu intră în declarația asta. Nici cine e pe ajutorul medical de stat, aide médicale de l'État, pe care lumea îl scurtează AME. Pentru ei, medicul declarat nu e pasul. Condițiile AME stau la CPAM. Nu le copiez, pentru că țin de șederea fiecăruia.

Acasă, medicul de familie stă pe lista casei de asigurări, iar rețeta electronică circulă cu cardul pe care îl știi. Franța nu îți importă fișa aia. Dacă te-ai mutat, o iei de la capăt, la ei. Dacă ești doar în vizită, documentul de călătorie e cardul european, nu un medic nou pe care îl ții ani de zile.

Primii trei pași, dacă te-ai mutat

Primul pas e să deschizi drepturile la Assurance Maladie, la CPAM-ul departamentului în care locuiești. Lumea spune la sécu. Pe ușă poate scrie CPAM. E aceeași casă. Dacă te muți în alt departament, anunți casa. Nu rămâi pe adresa la care ai dormit prima lună la o rudă, dacă tu stai în altă parte.

Dacă muncești, afilierea poate pleca din prima oră de muncă. Așa e scris pentru cine are activitate: nu aștepți trei luni ca să existe dreptul, atunci când cererea e acceptată. Angajatorul face declarația de angajare. Tu tot duci la CPAM actul de identitate și ce îți cere dosarul, de regulă contractul sau un fluturaș, dovada adresei și contul în care să îți trimită rambursarea. Formularul pe care îl publică ameli.fr și service-public.fr pentru deschiderea drepturilor se numește S1106. Dacă pe hârtia din sertar codul are o literă în plus, trimiți formularul de pe ameli.fr, nu unul ținut minte.

Cetățeanul român e cetățean al Uniunii. Pașaportul sau cartea de identitate arată că poți sta. Casa nu îți cere un permis de ședere de tipul celui pentru cineva din afara Uniunii. Îți cere dovada că lucrezi, sau că stai stabil, după situația ta. Cetățeanul Republicii Moldova nu e în Uniune. Șederea în regulă trece printr-un titlu de ședere. Care titlu ți se potrivește, muncă, familie sau studii, nu e subiectul paginii ăsteia. Îl lămurești la prefectură. Fără ședere în regulă, drumul cărții Vitale nu e al tău. AME, dacă ți se aplică, e alt dispozitiv, și cine e pe el nu declară médecin traitant.

Dacă nu muncești, regula generală e alta. Drepturile se deschid după trei luni de ședere stabilă și în regulă. Ca să rămână deschise, trebuie să locuiești în Franța cel puțin șase luni din an. Așa stă condiția de stabilitate pe service-public.fr. Există excepții, pentru unele situații, în care cele trei luni nu se așteaptă. Dacă ești într-una dintre ele, casa ți-o spune. Nu le copiez aici, ca să nu circuli cu o listă care s-a mai schimbat. Dovada celor trei luni e, adesea, chitanțe de chirie sau facturi. Actul exact îl cere CPAM-ul tău, nu un dosar unic pentru toată țara.

Al doilea pas e cardul, sau hârtia care ține loc până vine cardul. Fără număr de securitate socială nu se emite carte Vitale. Numărul îl dă casa, după ce dosarul e primit. Uneori primul număr din scrisoare nu e încă cel definitiv. Cardul se comandă când numărul e cel bun, din contul ameli sau prin poștă. Dacă scrisoarea spune altceva, urmezi scrisoarea. Până atunci, atestatul de drepturi e ce arăți.

Al treilea pas e medicul. Alegi un generalist care te primește și îl declari. Apoi îți faci cont pe ameli.fr, ca să descarci atestatul și să vezi rambursările. Dacă vrei acoperită și partea pe care asigurarea de bază o lasă neplătită, întrebi de o mutuelle, adică o asigurare complementară. Contractul ei nu se ghicește din numele firmei.

Mai e o situație care nu e nici mutare cu slujbă, nici vacanță. Dacă rămâi asigurat în România și casa de acasă îți dă formularul S1, îl duci la CPAM. Intră aici unii pensionari și unii lucrători trimiși de angajator. De acolo, îngrijirea din Franța se leagă de asigurarea de acasă. Nu ghicesc dacă dosarul tău e unul dintre ele. Întrebi casa care te ține. Dacă nu ai S1 și nu muncești aici, revii la cele trei luni, nu la formularul altcuiva.

Cartea Vitale, numărul și atestatul

Cartea Vitale e un card cu cip, personal, gratuit, emis de Assurance Maladie. Te identifică la medic și la farmacie, iar datele pentru decont pleacă electronic, fără să pui tu în plic foaia de fiecare dată. Nu ține loc de card bancar și nu îți păstrează toată povestea medicală pe cip. Spațiul în care se pot strânge documente se numește Mon espace santé. Ți se deschide când ești în sistem și îl poți închide. Nu e biletul ca să vezi un medic. Medicul are nevoie de card, sau de foaia de hârtie, nu de contul ăla.

Cardul e valabil în toată Franța. Nu are o dată de expirare tipărită ca un pașaport, dar se actualizează. Când ți se schimbă drepturile, îl pui la un aparat din farmacie. Farmacistul îți arată care e. Dacă drepturile se închid, cardul nu mai trece, iar casa poate cere să îl înapoiezi. Nu inventez de aici motivele pentru care se închid. Le vezi în cont, sau în scrisoarea lor.

Contul ameli se deschide cu numărul de securitate socială. Până îl ai, dosarul merge la ghișeu sau prin poștă, cum îți spune casa. Din cont descarci attestation de droits, atestatul de drepturi. E hârtia care dovedește că ești acoperit, cât timp cardul nu a ajuns, și la unele birouri și după aceea. O ții în telefon și pe hârtie. O actualizezi când casa îți schimbă situația, nu o arăți la nesfârșit pe cea din prima lună.

Cât durează până vine plasticul nu e o zi pe care să o public. Intervalul stă pe ameli.fr și pe scrisoarea casei, iar dosarul tău poate sta altfel. Până vine, atestatul e ce ai în mână. Dacă medicul nu îți poate citi cardul, îți dă feuille de soins, foaia de îngrijire. O trimiți la CPAM-ul tău. Termenul, dacă e tipărit pe formular, e cel de acolo. Nu îl înlocui cu un termen auzit de la un vecin.

Casa îți cere și un cont în care să trimită rambursarea. Ce fel de cont acceptă, pentru situația ta, ți-l spune ea. Nu presupune că extrasul de la banca din România trece singur, și nu presupune că e refuzat. Întrebi o dată, la depunerea dosarului, și păstrezi răspunsul.

Un copil poate rămâne pe cardul unui părinte. Poate primi și un card al lui. Paginile publice pomenesc vârstele de 12 și de 16 ani când vorbesc de cardul unui copil. Nu copia o vârstă dintr-un grup. La CPAM întrebi de la ce vârstă se comandă în dosarul vostru, și ce hârtie pleacă cu tine până atunci.

Cum îl declari și cum îl schimbi

Sunt două drumuri, și amândouă cer acordul tău și acordul medicului.

La cabinet, dacă ai cartea Vitale, medicul poate trimite declarația pe loc, către CPAM. Nu completezi tu un formular și nu pui nimic la poștă. Declarația se înregistrează atunci. Îi spui, înainte să iasă din cabinet, că vrei să fie medicul tău declarat. O consultație oarecare nu te declară singură. Trebuie să o ceară cineva, tu sau el, și să fie trimisă.

Fără card, sau dacă medicul nu face trimiterea electronică, rămâne hârtia. Formularul se numește, pe ameli.fr, declarația de alegere a medicului, cod S3704. Îl semnezi tu, îl semnează el, apoi îl predai la casa ta sau îl trimiți prin poștă. Dacă formularul din ziua aia are o literă în plus la cod, folosești fișierul de pe ameli.fr. Nu o copie veche de pe un grup.

Declarația rămâne valabilă cât timp și tu, și medicul sunteți de acord să continuați. Când vrei să schimbi, nu e o taxă de plătit la casă. Faci o declarație nouă, cu medicul nou. Ea o înlocuiește pe cea veche. Dacă medicul se pensionează, se mută sau își schimbă activitatea, declari pe altcineva. Nu aștepta să te îmbolnăvești ca să afli că ușa veche nu mai există.

Îl cauți cum cauți un om, nu cum cauți un premiu. Întrebi la vecini, suni cabinete, sau te uiți pe o pagină de programări. Doctolib e un serviciu privat de programări, nu casa de asigurări și nu medicul. O programare nu te declară. Medicul trebuie să te accepte ca pacient și, separat, să accepte să fie médecin traitant. Dacă pe pagină scrie că nu mai primește pacienți noi, suni în altă parte. Telefonul cabinetului rămâne un drum la fel de bun. Unele cabinete nici nu stau pe paginile alea.

Poți fi văzut și înainte ca declarația să fie înregistrată. Plătești ce îți spune cabinetul, pleci cu foaia de îngrijire dacă cardul nu a fost citit, și o trimiți la casă. Declarația o faci la vizita aia sau la următoarea, când ai cu ce. Fără medic declarat, unele consultații se rambursează mai puțin, cu excepțiile de mai sus. De asta merită să o faci devreme, nu în seara în care ai nevoie de un specialist.

Ce spui la cabinet, dacă franceza se încurcă

Câteva propoziții ajung. Restul îl poate relua medicul sau secretara, mai ales dacă vii cu atestatul și cu actul de identitate în mână.

Je voudrais déclarer ce médecin comme médecin traitant. Aș vrea să îl declar pe medicul ăsta ca medic de familie.

Je n'ai pas encore la carte Vitale. Voici mon attestation de droits. Nu am încă cartea Vitale. Asta e atestatul de drepturi.

Je voudrais ouvrir mes droits à l'Assurance Maladie. Aș vrea să îmi deschid drepturile la asigurare.

Je suis ressortissant roumain et je travaille ici. Sunt cetățean român și lucrez aici.

Je vis en France. Je n'ai pas encore de numéro de sécurité sociale. Locuiesc în Franța. Nu am încă număr de securitate socială.

Je suis de passage. Voici ma carte européenne d'assurance maladie. Sunt în trecere. Asta e cartea europeană de asigurare.

Est-ce que vous prenez de nouveaux patients? Mai primiți pacienți noi?

Y a-t-il un dépassement d'honoraires? Cereți peste tariful de bază?

Nu trebuie să ții un discurs. Dacă te încurci, arăți formularul, cardul sau atestatul, și spui médecin traitant. Cele trei cuvinte deschid conversația. Lista medicamentelor o aduci scrisă pe substanță, nu doar cu marca din dulapul de acasă. Dacă pastila e din Republica Moldova și vrei numele substanței înainte de drum, căutarea stă în cele două nomenclatoare.

Rambursarea, mutuellea și medicul care cere în plus

Assurance Maladie rambursează o parte din tariful convenționat, nu neapărat tot ce ai plătit la cabinet. Partea care rămâne se numește, în vorbirea lor, ticket modérateur. O poate acoperi o asigurare complementară, dacă contractul o prevede. Complementara e mutuelle, sau complémentaire santé. Nu e obligatorie ca să ai medic. Fără ea, partea rămasă o plătești tu. Cât la sută ia casa de bază, pentru o consultație la generalist, nu îl scriu aici. Cifra din anul ăsta stă pe ameli.fr, iar bonul din cabinet câștigă dacă diferă de o amintire.

Pe unele consultații rămâne și o participare fixă, mică, pe care asigurarea de bază nu o dă înapoi. Suma din anul ăsta e pe ameli.fr. Nu o lua dintr-un mesaj vechi. Se mai schimbă, și un articol care o îngheață te face să te cerți degeaba la recepție.

Medicii nu cer toți același lucru. Secteur 1 înseamnă că aplică tariful de bază, cel convenționat. Secteur 2 înseamnă că pot cere în plus. Diferența se numește dépassement d'honoraires. O acoperă sau nu mutuellea, după contract, nu după firma de pe card. Înainte de programare întrebi dacă există un plus, sau te uiți pe pagina de programare și tot confirmi la cabinet. Un medic neconvenționat e mai rar. La el, întrebi ce plătești și ce îți dă casa înapoi, înainte, nu după.

Tiers payant e situația în care nu avansezi tu partea pe care o plătește asigurarea. La farmacie, cu cartea Vitale, se întâmplă des: plătești ce nu e acoperit, sau nimic, dacă și complementara e legată de card. La cabinet depinde. Unii medici o fac, alții îți dau bonul și aștepți rambursarea în cont. Dacă ai complémentaire santé solidaire, complementara pentru venituri mai mici, pe care lumea încă o numește cu vechiul CMU, plata directă e mai des întâlnită. Pragul de venit și actele stau pe ameli.fr. Nu public un plafon. Se actualizează, iar situația ta nu e plafonul vecinului.

Cu cardul citit, nu mai trimiți tu foaia. Cât de repede ajung banii în cont se vede în contul ameli, la casa ta. Nu copiez un număr de zile. Fără card, foaia de îngrijire face același drum, doar că o pui tu în plic sau o depui. Păstrează o copie până vezi rambursarea.

Mutuellea nu ți-o alege medicul și nu ți-o alege articolul. O citești pe contract: ce parte din consultație acoperă, dacă acoperă și plusul de la un medic din sectorul 2, dacă acoperă dinții, ochelarii, spitalul. Trei contracte cu același nume de firmă pot lăsa trei note diferite. Întrebi înainte să semnezi, nu după prima factură mare.

Copilul, vizita scurtă și rețeta din România

Pentru un copil, părintele sau cel care are autoritatea părintească poate declara un medic. Poate fi generalistul la care mergeți voi, sau un pediatru, dacă pediatrul e de acord. Nu e o regulă ca micuțul să aibă automat medicul adultului. Sub 16 ani, lipsa declarației nu coboară rambursarea, după pagina publică. Declarația tot merită, pentru că cineva să îi țină vaccinurile și fișa. De la 16 ani, traseul contează, iar rambursarea mai mică poate apărea dacă nu există medic declarat. La 16 și la 17 ani, confirmi la CPAM cine semnează, părintele sau și adolescentul. Nu lua regula dintr-un singur mesaj.

Dacă ești în vizită, ameli.fr spune limpede că un străin în trecere nu e vizat de alegerea unui médecin traitant. Cardul european, carte européenne d'assurance maladie, e documentul pentru șederea temporară, dacă ești asigurat într-o țară din Uniune. Din România îl ceri la casa de asigurări, înainte să pleci. Nu public un termen de valabilitate. Stă pe cardul pe care îl primești. Fără el în portofel, îngrijirea necesară tot se poate da, iar uneori plătești și ceri decontarea când ajungi acasă. Cât plătești, dacă plătești, îl întrebi înainte de o programare care nu e urgentă.

Cardul european nu acoperă o mutare. Nu acoperă nici o călătorie făcută ca să te tratezi. Pentru un tratament programat, instituția care te asigură emite alt formular, după un aviz. Nu pleca cu cardul de vacanță în buzunar crezând că ține loc de aprobarea aia. Dacă asigurarea ta e doar în Republica Moldova, cardul european românesc nu ți se cuvine din oficiu. Întrebi casa de acasă ce hârtie pleacă cu tine. Nu inventa una.

La o febră de weekend arăți cardul european și actul de identitate. Poți plăti partea pe care ar plăti-o și o persoană asigurată aici. Nu public partea aia, pentru că ține de actul pe care îl ai și de îngrijirea de care ai nevoie. Pentru anii în care locuiești aici, drumul e cel de la începutul articolului, nu cardul ținut la nesfârșit.

Rețeta electronică din România nu intră în cartea Vitale. Farmacia de aici nu o vede pe un server de acasă. O hârtie din Uniune, pe care se citesc pacientul, medicul și substanța, poate fi suficientă ca farmacistul să elibereze un medicament autorizat în Franța. Poate și să refuze, dacă nu poate verifica hârtia sau dacă medicamentul nu e pe piața de aici. Rambursarea prin Assurance Maladie e o a doua întrebare, și nu pleacă singură de pe rețeta din România. Dacă farmacistul dă din cap, drumul e un medic de aici, care scrie o rețetă pe care cardul o poate citi. O rețetă din Republica Moldova nu circulă ca o rețetă din Uniune. O arăți, și lași farmacistul să spună dacă poate face ceva cu ea.

Iarna, dacă vrei analiza de vitamina D, tot la medicul ăsta o ceri, nu la un grup. Cum se numește testul și de ce soarele de la latitudinea asta nu mai ajunge stă pe pagina despre vitamina D când soarele stă jos. El nu îți alege doza în locul medicului. Îți dă cuvintele cu care să o ceri.

Când cabinetul e închis

Pentru o urgență în care îți e frică de viață, suni 15 sau 112. Durere în piept, nu poți respira, leșin, sângerare mare, o parte a corpului care nu se mișcă, vorbirea care se împletește brusc: 15 sau 112, nu încă o pastilă și nu așteptatul până luni. 112 te orientează și dacă nu știi pe cine să suni. 18 e pompierii, pentru incendiu, accident, o persoană rănită. 114 e pentru cine e surd, greu de auzit sau nu poate vorbi la telefon. Apelurile astea sunt gratuite.

15 nu mai e doar pentru salvarea care vine cu sirenă. Service-public.fr îl descrie și ca numărul serviciului de acces la îngrijiri. Dacă medicul tău nu e disponibil și ai nevoie de un sfat, de o rețetă sau de o îndrumare, poți suna tot la 15. Un medic de la capătul firului spune dacă aștepți, dacă te vede cineva în oraș, sau dacă pleacă o echipă. Nu folosi 15 ca pe un cabinete de programări pentru o adeverință care poate aștepta o săptămână. Folosește-l când ai nevoie de un om și ușa ta e închisă.

116 117 e numărul național pentru garda medicilor de oraș, permanence des soins. E gratuit. Te poate sfătui sau te poate trimite la o consultație, inclusiv într-o maison médicale de garde, casa medicală de gardă. Orele nu sunt aceleași în fiecare departament. Nu copia programul de seară dintr-un oraș pe toată țara. Dacă pagina agenției regionale sau a departamentului dă alt număr, pe ăla îl suni. 15 și 116 117 se completează. Nu se anulează unul pe altul.

În unele orașe există și servicii private de vizită la domiciliu. Dacă suni unul, întrebi înainte ce plătești. Nu e același lucru cu 15, și nu e medicul tău declarat doar pentru că a venit seara. Factura lor nu se ghicește dintr-un articol.

Farmacia de gardă e scrisă, de regulă, pe ușa farmaciilor din cartier. Nu public un număr de telefon valabil în toată Franța, pentru că nu e unul singur pe care să îl țin minte în locul tău. Dacă e noapte și ai nevoie de un medicament pe care ți l-a spus medicul de gardă, 15 te poate îndruma și spre farmacia deschisă. Ce ceri apoi, pe substanță, în locul cutiei din România, rămâne ghidul de farmacie, cel care pe pagina de diaspora încă e în curând.

Ce păstrezi la tine

Ține într-un loc pe care îl găsești și seara: numele medicului declarat, adresa cabinetului, CPAM-ul tău, atestatul de drepturi și lista medicamentelor, pe substanță, cu doza de pe cutie. O poză cu o marcă din România ajută mai puțin decât rândul cu substanța, scris lizibil. Lista o actualizezi când se schimbă tratamentul. Dacă medicul de aici nu citește românește, hârtia scurtă în franceză, sau măcar cu numele substanței, merge mai departe.

Lângă ele, numărul pe care îl suni când cabinetul e închis, verificat pe pagina departamentului, nu copiat din articolul ăsta peste doi ani. Și o frază: Je voudrais déclarer ce médecin comme médecin traitant. Ajunge ca să nu stai mut în fața secretarei.

Dacă te muți din Franța înapoi, sau mai departe în altă țară, nu cara declarația ca și cum ar fi același medic cu alt accent. Cartea Vitale nu e tessera din Italia și nu e tarjeta din Spania. Médecin traitant nu e GP-ul din Marea Britanie. Refaci pașii țării în care stai. Până îi refaci, cardul european acoperă ce nu poate aștepta, în limitele lui, nu anii de rezident.

Informațiile sunt generale, pentru orientare, și nu sunt o înscriere și nici o rețetă. Nu înlocuiesc CPAM-ul, medicul, serviciul 15 sau serviciul 112. Nu dau procente de rambursare, nu dau tarife, nu dau termene și nu dau o listă de acte valabilă în fiecare departament. Pagina de pe ameli.fr și hârtia din dosarul tău câștigă. Dacă ești însărcinată, dacă iei și alte medicamente sau dacă starea nu poate aștepta, întrebi un om, nu un articol.

Articolele de pe site, grupate după problemă, sunt pe pagina Tratamente de la A la Z.