19

Nov

Ce ceri la farmacia din Irlanda, de pe raft și de la farmacist

Publicat 19 noiembrie 2026

La farmacia din Republica Irlanda ceri substanța activă, nu marca de pe cutia din România. Paracetamolul se spune paracetamol. În cutia mică, pentru comprimate de peste 120 mg și până la 500 mg, el poate sta și într-un magazin care nu e farmacie: regulamentul din 2003 oprește cutia aia la 12 unități, iar magazinul îți dă o singură cutie pe tranzacție. Cutia de până la 24 de unități, la aceeași concentrație, o dă farmacistul. Ibuprofenul pe care îl cauți cu numele Nurofen nu stă lângă pâine. Pe fișele autorității pentru medicamente, locul lui de vânzare e farmacia. Algocalminul e metamizol. Pagina Agenției Europene pentru Medicamente, pentru procedura încheiată la 22 noiembrie 2024, enumeră țările în care medicamentele cu metamizol sunt autorizate, și Irlanda nu e printre ele. Dacă engleza se încurcă, spui numele substanței și întrebi: Is this pharmacy only?

Articolul e pentru cine locuiește în Republica Irlanda și vorbește românește, din România sau din Republica Moldova, și pentru cine e doar în vizită. Irlanda de Nord ține de Marea Britanie. Raftul de acolo, numărul 111 și înscrierea la NHS stau pe farmacia din Marea Britanie și înscrierea la GP. Nu copia de aici cutia de 16 comprimate din supermarketul britanic, și nu copia de acolo regula irlandeză de 12. Medicul de familie, numărul PPS, cardul medical și cardul de vizită sunt altă pagină: cum ajungi la GP în Republica Irlanda. Celelalte ghiduri stau pe pagina pentru românii din străinătate.

Prospectul de pe cutia pe care o primești câștigă, dacă diferă de ce citești aici. Doza rămâne pe foaia aia. Pragul belgian, de grame în toată cutia de paracetamol, nu se lipește pe o stradă din Dublin sau din Cork. El stă pe ce ceri la farmacia din Belgia, pe substanță. Nici pragul german, nici cel austriac. O cremă de pe raftul de lângă se alege după lista de ingrediente, nu după marca din sertarul de acasă: cosmetice de farmacie, citite pe ingredient.

Înainte să pleci de acasă, merită să știi ce scrie pe cutia ta. Nomenclatorul ANMDMR îți arată substanța activă a medicamentului înregistrat în România. Dacă cutia e din Moldova, aceeași verificare stă în nomenclatorul AMDM. Cum treci de la o listă la alta, fără să presupui că autorizația călătorește singură, e scris în căutarea din registrul moldovean și înapoi la lista românească. Cu numele substanței în buzunar, farmacistul irlandez nu trebuie să ghicească Algocalminul sau Nurofenul de acasă.

Ce spui la ghișeu, pe substanță

Farmacistul din Irlanda nu ține minte raftul din România. Cunoaște substanța și mărcile autorizate la el. Cererea bună sună «aș vrea paracetamol» sau «aș vrea ibuprofen». Cutia goală de acasă ajută, când o ai, pentru că pe ea se văd miligramele și forma, nu doar numele cu care erai obișnuit. Două cutii cu aceeași substanță se adună, chiar dacă una scrie mare un nume de reclamă și cealaltă scrie mic molecula.

DCI e tocmai rândul ăsta. Denumirea comună internațională e numele substanței, același în prospectul din București și în cel dintr-un oraș irlandez. Pe eticheta de aici, rândul se cheamă adesea active ingredient, sau active substance. Marca e ce e tipărit mare. Substanța e ce iei de fapt. Paracetamolul nu își schimbă literele când treci granița, cum se întâmplă în italiană. Ibuprofenul se scrie la fel. Metamizolul se scrie metamizole, sau dipyrone, pe o cutie adusă de acasă. Nu e un nume pe care să îl cauți pe un raft de aici.

Firma de pe stradă scrie pharmacy sau chemist. Crucea verde e semnul pe care îl cauți seara. Limba de la ghișeu e, de cele mai multe ori, engleza. Irlandeza e limbă oficială, dar nu presupune că ți se răspunde în irlandeză, și nu presupune că farmacistul vorbește românește. Câteva fraze ajung. Restul conversației o poate face el, sau o poză cu cutia.

Fraze scurte, dacă engleza se încurcă

I would like paracetamol, please. Aș vrea paracetamol.

I would like ibuprofen, please. Aș vrea ibuprofen.

What is the active ingredient? Care e substanța activă?

Is this pharmacy only? Asta se dă doar din farmacie?

Is this general sale? Asta se poate cumpăra și din magazin?

Do I need a prescription? Am nevoie de rețetă?

I have a paper prescription from another EU country. Am o rețetă pe hârtie din altă țară din Uniune.

Nu trebuie să ții un discurs. Dacă te încurci, arăți pe telefon numele scris corect: paracetamol, ibuprofen. Apoi lași farmacistul să îți arate cutia și să îți spună în ce ușă intră.

Trei uși: magazin, farmacist, rețetă

Autoritatea pentru medicamente, HPRA, desparte medicamentele în trei feluri de a le primi. Categoria stă pe autorizația fiecărui produs, nu pe obiceiul de acasă. O găsești pe fișa produsului, la legal supply status și la place of sale.

Subject to medical prescription înseamnă că medicamentul pleacă doar din farmacie, cu o rețetă valabilă. Un antibiotic, un tratament pe care îl iei de luni de zile, o cutie pe care autorizarea o ține după ghișeu: fără hârtie, nu pleacă. HPRA mai desparte rețeta în două. Una se eliberează o dată, dacă medicul nu scrie altfel. Alta se poate repeta, în limita pe care o scrie el. Cât timp rămâne valabilă hârtia, în anii de după regulamentul vechi, e o regulă publicată separat, mai jos.

Pharmacy-only înseamnă că nu îți trebuie rețetă, dar cutia ți-o dă farmacia, sub supravegherea farmacistului. Nu o iei singur dintr-un coș, la un magazin alimentar. Nurofenul autorizat aici stă în ușa asta.

General sale înseamnă că medicamentul se poate vinde și într-un magazin care nu e farmacie, și în farmacie fără supravegherea farmacistului. Paracetamolul simplu, în cutia mică, e exemplul pe care îl caută lumea. Nu e o regulă pentru orice cutie pe care scrie paracetamol. Dacă înăuntru mai e o a doua substanță, ușa se poate închide.

HPRA decide categoria. O firmă poate cere mai târziu să i se schimbe, după ani de folosire. Până vezi schimbarea pe fișa produsului, câștigă fișa, nu o poveste dintr-un grup.

Paracetamolul, de pe raft și de la farmacist

Paracetamolul scade febra și durerea. Nu e un antiinflamator. În România îl știi și ca Panadol sau ca Efferalgan, când pe cutie nu mai e și altceva. Aici ceri paracetamol. O cutie de noapte, cum e Panadol Night, are și difenhidramină. Pe fișa HPRA a produsului ăsta, locul de vânzare e doar farmacia. Nu o lua din magazinul alimentar ca pe comprimatul simplu, doar pentru că numele de pe față îți sună cunoscut.

Regulile de cantitate stau în Medicinal Products (Prescription and Control of Supply) Regulations 2003, S.I. 540, la partea scrisă doar pentru produsele care conțin paracetamol. HPRA, pe pagina pentru magazinele care nu sunt farmacii, citează același regulament, cu modificările lui, pentru regula de o cutie pe tranzacție.

La farmacie, fără rețetă, eliberarea o face o persoană autorizată, sub supravegherea ei personală, și pachetul are un plafon după câte miligrame sunt într-o unitate.

Pentru unități de peste 120 mg și până la 500 mg, pachetul nu trece de 24. Aici intră comprimatul obișnuit de 500 mg. Pentru unități de peste 500 mg și până la 600 mg, pachetul nu trece de 20. Pentru unități de peste 600 mg și până la 1000 mg, pachetul nu trece de 12. Un comprimat de 1 g nu se cere ca și cum ar fi cel de 500 mg.

Pentru un medicament destinat copiilor sub 6 ani, cu cel mult 120 mg într-o unitate, pachetul nu trece de 24 de unități. Dacă e lichid și cantitatea aia stă în 5 ml, flaconul nu trece de 140 ml. Pentru alt lichid, cu cel mult 250 mg la fiecare 5 ml, flaconul de la farmacie nu trece de 70 ml. Vârsta copilului o spui tu. Nu tai un comprimat de adult din ochi.

Mai există o ușă, tot la farmacie. Dacă persoana autorizată te întreabă și se convinge că e sigur să îți dea medicamentul, cantitatea totală nu trece de 50 de unități. Dacă nu e comprimat sau capsulă, plafonul din regula asta e de două pachete. Nu e un drept pe care îl activezi cerând «până la 50». E o judecată a farmacistului. Poate să spună nu.

Într-un magazin care nu e farmacie, medicamentul trebuie să fie de uz oral, iar paracetamolul trebuie să fie singurul analgezic activ. Pentru unități de peste 120 mg și până la 500 mg, pachetul nu trece de 12. Pentru peste 500 mg și până la 600 mg, nu trece de 10. Pentru peste 600 mg și până la 1000 mg, nu trece de 6. Pentru copiii sub 6 ani, cu cel mult 120 mg într-o unitate, pachetul nu trece de 12, iar lichidul în care cantitatea aia stă în 5 ml nu trece de 60 ml. Și, în orice tranzacție, o singură cutie.

HPRA spune același lucru, pe înțelesul magazinului: o singură cutie de medicament care conține paracetamol, pe tranzacție. Asta include două mărci diferite. Nu e în regulă să treci a doua oară pe la casă, în aceeași vizită, ca să ocolești regula. Autoritatea face controale. O amendă nu e subiectul paginii. Subiectul e că a doua cutie nu se ia de lângă prima.

Forma solidă stă în blister, sau într-un ambalaj echivalent pe care îl cere autorizația. Excepția e cutia destinată doar eliberării pe rețetă. Pe ambalaj, regulamentul cere, printre altele, să scrie că produsul conține paracetamol, să nu iei și alte produse cu paracetamol, să nu depășești doza scrisă, și că la supradoză ceri sfat medical imediat, chiar dacă te simți bine, din cauza riscului de afectare ireversibilă a ficatului. Cuvintele de pe cutia din mână câștigă dacă formularea a fost aprobată altfel, cu același înțeles.

Pe fișa unui produs care chiar e pe piață, Paracetamol 500 mg comprimate filmate, deținător Chefaro Ireland, număr PA1186/009/001, autorizat la 20 august 1992, scrie concis, pentru cutia aia. La vânzare generală, maximum 12, paracetamolul e singurul analgezic, o cutie pe vânzare. Doar în farmacie, maximum 24, maximum două cutii pe vânzare. Peste 24, sau dacă nu sunt în blister, e pe rețetă. Locul de vânzare: magazine care nu sunt farmacii, și farmacii. Nu e pe rețetă, în prezentarea asta. Două cutii de 24 înseamnă 48 de unități, sub plafonul de 50 din regulament. Cifrele astea sunt ale fișei ăsteia și ale regulamentului. O altă marcă poate avea o condiție scrisă altfel. O întrebi pentru cutia din mână.

Nu publica un preț. Nu există o sumă națională pe care să o îngheț aici. Înainte să plătești, întrebi cât costă cutia. Verifică prețul în farmacie.

Ibuprofenul stă la farmacie

Ibuprofenul e antiinflamatorul pe care acasă îl ceri adesea cu numele Nurofen. Substanța se spune ibuprofen. În Irlanda, numele Nurofen există pe produse autorizate, și ele nu stau în supermarket.

Nurofen 200 mg comprimate, deținător Reckitt Benckiser Ireland, număr PA0979/032/006, autorizat la 17 decembrie 2004, e pe piață. Nu e pe rețetă. Locul de vânzare e doar farmacia. Pe fișă, restricțiile sunt astea: concentrație maximă 200 mg, cutie de cel mult 50 de unități, doză maximă 400 mg, doză zilnică maximă 1200 mg, indicații limitate, pentru adulți și copii de peste 12 ani.

Nurofen Rapid Relief Maximum Strength 400 mg capsule, același deținător, număr PA0979/032/013, autorizat la 24 iulie 2009, e tot pe piață. Tot fără rețetă, tot doar prin farmacie. Concentrație maximă 400 mg, cutie de cel mult 25 de unități, doză maximă 400 mg, doză zilnică maximă 1200 mg, indicații limitate, pentru adulți și copii de peste 12 ani.

Cifrele astea sunt plafoane de pe autorizație, nu o schemă pe care o alegi tu din articol. Prospectul cutiei câștigă. Un lichid pentru un copil mai mic e altă cutie, pe care o alege farmacistul după vârstă și după greutate, nu un sfert tăiat din comprimatul de adult.

În Marea Britanie, cutia mică de ibuprofen poate sta și în supermarket. Aici, produsele Nurofen de mai sus nu. Dacă ai traversat din Belfast cu obiceiul de a lua pastila de lângă pâine, în Dublin o ceri la ghișeu. Farmacistul ți-o poate da fără rețetă, în limitele de pe fișă, și ți-o poate refuza dacă ce îi spui nu se potrivește: stomac, astm, sarcină, alte medicamente, o durere care nu e indicația de pe cutie. Întrebarea scurtă rămâne Is this pharmacy only?

Nu amesteca ibuprofenul cu altă cutie de antiinflamator doar pentru că acasă le luai în aceeași zi. Și nu pune două cutii de paracetamol una peste alta, una de la magazin și una de la farmacie, ca și cum ar fi substanțe diferite. Eticheta care spune să nu iei și alte produse cu paracetamol e scrisă tocmai pentru adunarea asta.

Algocalminul nu e medicamentul de aici

Algocalminul de acasă e metamizol. La fel Nolotil în Spania, Novalgin în Germania și în Austria, Novalgine în Belgia. În țările alea, substanța există, de cele mai multe ori pe rețetă. Aici, conversația nu începe cu numele de pe cutia românească.

Pagina EMA despre medicamentele care conțin metamizol ține de procedura încheiată cu o decizie a Comisiei Europene la 22 noiembrie 2024. Pe ea scrie în ce țări sunt autorizate medicamentele astea: Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cehia, Germania, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia și Spania. În Finlanda, singurul medicament autorizat a fost retras. Irlanda nu e pe listă. Nici Marea Britanie, care nu mai e în Uniune. Algocalmin e unul dintre numele enumerate pe aceeași pagină, alături de Novalgin, Novalgine și Nolotil. Faptul că România e pe listă nu pune cutia în sertarul din Dublin.

Nu cere farmacistului să îți «găsească ceva cu metamizol, că așa luam». Pentru o durere obișnuită, conversația începe cu paracetamol sau cu ibuprofen. Dacă durerea e cea pentru care acasă primeai metamizol pe rețetă, drumul e un medic de aici, nu o cutie adusă din valiză și repetată la nesfârșit.

Dacă ai luat o cutie adusă de acasă și apar febră, frisoane, durere în gât sau răni dureroase pe mucoase, în gură, în nas, în gât sau în alte zone, oprești și ceri ajutor medical imediat. Asta e agranulocitoza, o scădere bruscă a unui tip de globule albe. Pagina EMA spune că poate apărea oricând în tratament sau la scurt timp după oprire, și la cine a mai luat metamizol fără probleme. Nu ține de doza mare sau mică. Un articol nu îți spune să continui cutia.

Ce face farmacistul, în afară de cutie

Farmacistul nu e doar omul care îți întinde blisterul. Pentru o cutie doar de farmacie, el e cel sub a cărui supraveghere pleacă medicamentul. Pentru paracetamolul peste cutia mică, el e cel care poate să te întrebe înainte să îți dea mai mult. Pentru o rețetă, el e cel care o citește și care poate să îți ofere un medicament interschimbabil.

Lista de medicamente interschimbabile e a HPRA. Dacă medicamentul tău e pe ea, farmacistul îți poate da o altă marcă, cu aceeași substanță, în locul numelui scris mare pe rețetă. Dacă medicul are un motiv medical să rămâi pe o marcă anume, scrie pe rețetă Do not substitute. Nu îi cere tu farmacistului să ignore rândul ăsta. Și nu presupune că orice generic e pe listă doar pentru că numele substanței seamănă.

De la 1 martie 2024, pagina publică citizensinformation.ie spune că poți primi o rețetă valabilă până la 12 luni. Înainte, nicio rețetă nu trecea de 6 luni. Dacă medicul ți-a dat o rețetă de 6 luni, poți să îl rogi pe farmacist să o prelungească cu încă 6 luni. Nu o prelungește singur. O face doar dacă i se pare sigur și potrivit. Nu o poate duce peste 12 luni în total. Unele medicamente nu se prelungesc. O rețetă de o săptămână, sau de altă durată decât cea de 6 luni, nu intră în prelungirea asta. După 12 luni, te întorci la medic.

În unele farmacii, farmacistul poate să îți dea el o rețetă, pentru opt probleme: rinită alergică, herpes labial, conjunctivită, impetigo, candidoză bucală, zona zoster, cistită necomplicată și candidoză vaginală. Serviciul se numește common conditions. Nu toate farmaciile îl oferă la ghișeu, fără programare. Unele cer o programare. Nu e pentru orice vârstă. Copiii mici pot fi în afara lui, și pagina publică îți spune să verifici. Dacă problema se tot întoarce, drumul e medicul, nu a treia rețetă de la aceeași tejghea.

Consultația asta se plătește. Se plătește și dacă ai card medical. Cât e, o spune farmacia, nu un articol. Cardul medical sau cardul schemei de medicamente poate acoperi, în regulile lor, medicamentul prescris. Nu îngheț o sumă. Cardurile în sine, și diferența dintre cardul medical și cardul de vizită, stau pe ghidul de medic. Cardul de vizită nu îți face medicamentele gratuite. Nu repeta aici taxele de pe pagina medicului.

Contracepția de urgență și prezervativul nu cer rețetă, scrie aceeași pagină publică. Contracepția gratuită, inclusiv cea de urgență, e pentru femeile între 17 și 35 de ani, sau pentru cine are card medical. Vârsta și condițiile se pot mișca. Dacă la ghișeu ți se spune alt interval, câștigă ghișeul. Nu transforma pagina asta într-un ghid de contracepție.

De vineri, 28 august 2026, medicamentele nefolosite și pe cele expirate le poți duce la orice farmacie din localitate, prin serviciul gratuit MediBack. Primește cele mai multe medicamente de uz uman, și unele de la animale de companie, inclusiv blisterul dacă pastila e încă în el. Nu primește comprimate luate din folie, ace și lanțete, nici medicamente pentru animale de fermă. Scoți ambalajul de carton și eticheta cu numele și adresa. Dacă ai mai mult decât poți cara în două mâini, suni înainte. Farmacistul îți spune și unde se duc acele, în zona ta.

Iarna, suplimentul de vitamina D e o conversație separată de pastila de durere. Cum se schimbă soarele la latitudinea asta, și de ce nu copiezi doza din Marea Britanie, stă pe vitamina D în iernile de la latitudini mari. La farmacie arăți cutia și microgramele. Nu aduni un multivitamin cu încă o cutie doar pentru că e noiembrie.

Rețeta din altă țară

Medicii de aici pot trimite rețeta pe email, printr-un sistem care se cheamă Healthmail. Sistemul ăsta nu deschide o farmacie din afara Irlandei, și nu deschide rețeta electronică din România la o farmacie de aici. Rețetele electronice între țări se introduc treptat. Nu sunt disponibile peste tot. Pentru o hârtie pe care vrei să o folosești dincolo de graniță, sau pentru o rețetă primită în altă țară și adusă aici, pagina publică îți spune să ceri un exemplar pe hârtie și să verifici că are toate rândurile.

O rețetă din Uniunea Europeană sau din Spațiul Economic European poate fi valabilă în celelalte țări din spațiul ăsta, dacă are informațiile cerute. Același lucru e scris și pentru o rețetă din Marea Britanie folosită în Irlanda, cu o excepție: o rețetă emisă de un medic înregistrat în Marea Britanie, printr-un serviciu online, pentru cineva care locuiește în Irlanda, nu e valabilă aici.

Pe hârtie, pagina publică cere numele și prenumele tău, scrise complet, nu inițiale, și data nașterii. La medic: numele complet, calificarea, un contact cu prefix internațional, adresa de lucru inclusiv țara, semnătura de mână sau electronică, și data. La medicament: denumirea comună, nu marca, în afară de cazul în care marca e necesară dintr-un motiv medical, scris pe scurt. La un medicament biologic, marca se poate folosi. Apoi forma, de exemplu comprimate, cantitatea, concentrația și modul de administrare. Nu există un formular unic. Dacă lipsește un rând, farmacistul poate să nu o poată onora.

Chiar cu toate rândurile, medicamentul se dă după regulile din Irlanda. Poate să nu fie autorizat aici, sau să nu fie în stoc. Anumite produse nu se prescriu dintr-un alt stat ca să fie eliberate aici: droguri controlate, cum sunt analgezicele opioide tari și anumite sedative. O rețetă din Republica Moldova nu e o rețetă din Uniune. O arăți, și dacă farmacistul nu poate face nimic cu ea, drumul e un medic de aici.

Dacă locuiești în spațiul Schengen și călătorești spre Irlanda cu un medicament de pe lista II sau III, pagina publică cere un certificat, articolul 75, de la autoritatea din țara ta. Un certificat pentru fiecare medicament controlat. Poți aduce un necesar de până la 30 de zile, pentru tine. Paracetamolul din cutia mică nu e subiectul certificatului ăsta. Cine vine din Republica Moldova nu e în situația rezidentului din Schengen. Pentru o cutie obișnuită, prospectul și farmacistul ajung. Pentru o substanță controlată, întrebi înainte să pleci, nu la controlul de pe aeroport.

Republica Irlanda nu e ghidul din Marea Britanie

Cele două insule folosesc cuvântul pharmacy și cuvântul GP, și de aici vine încurcătura. Autorizarea medicamentelor, în Republică, stă la HPRA. În Marea Britanie stă la MHRA. De asta cutia mică de paracetamol are alte numere, și de asta ibuprofenul pe care îl cumperi în Anglia de lângă casa de marcat îl ceri aici la farmacist. Metamizolul nu e autorizat în niciuna dintre ele, dar asta nu face restul raftului identic.

Nici cardul, nici garda, nici taxa de consultație nu se copiază. Dacă te-ai mutat, pașii de medic stau pe ghidul de GP. Dacă ești doar în vizită și ai card european, tot ghidul ăla îți spune ce poate acoperi sistemul public și ce rămâne de întrebat la cabinet. Urgența, când îți e frică de viață, se poate forma la 112 sau la 999. Când cabinetul e închis și problema nu poate aștepta până dimineața, numărul nu e 111. E serviciul local de gardă, scris pe mesajul cabinetului tău. Nu îl inventa din ghidul britanic.

Noaptea, farmacia de gardă nu e aceeași adresă în fiecare seară. O cauți pentru orașul în care ești, nu dintr-un mesaj vechi. Nu pun un link către o listă. Numele pe care îl cauți, scris în telefon, e late night pharmacy sau pharmacy open now, plus orașul. Dacă ușa e închisă și pe geam scrie unde e colegul de gardă, acolo te duci.

Lista scurtă, înainte să intri. Spui substanța, nu marca. Arăți miligramele și forma. Pentru paracetamolul simplu, cutia de 12 poate sta și în magazin, una pe tranzacție. Cutia de 24 o ceri la farmacist. Pentru Nurofen, te duci direct la farmacie. Pentru Algocalmin, nu îl cauți pe raft. Pentru o rețetă de acasă, duci hârtia cu substanța scrisă pe ea, nu un cod din aplicația din România. Și întrebi prețul înainte să plătești.

Informațiile sunt generale, pentru orientare, și nu sunt o prescripție. Nu înlocuiesc farmacistul, medicul, serviciul de gardă sau serviciile 112 și 999. Nu dau doze și nu dau prețuri. Paracetamolul simplu, în cutia de până la 12 unități pentru comprimatele de peste 120 mg și până la 500 mg, se poate cumpăra și dintr-un magazin, o cutie pe tranzacție. Cutia mai mare o dă farmacistul. Nurofen 200 mg și Nurofen 400 mg, pe fișele citite, se dau doar prin farmacie. Plafoanele de pe fișă nu sunt o schemă de luat. Metamizolul, inclusiv Algocalmin, Novalgin și Nolotil, nu e pe lista de țări a paginii EMA din noiembrie 2024. Poate provoca agranulocitoză: dacă apar febra, frisoanele, durerea în gât sau rănile dureroase pe mucoase, oprești și ceri ajutor medical. Dacă ești însărcinată, dacă iei și alte medicamente sau dacă durerea nu cedează, întrebi un om, nu un articol.

Articolele de pe site, grupate după problemă, sunt pe pagina Tratamente de la A la Z.

Întrebări

Pot cumpăra paracetamol din supermarket în Irlanda?

Da, în cutia mică, dacă pe ea paracetamolul e singurul analgezic. Pentru comprimate de peste 120 mg și până la 500 mg, regulamentul din 2003 oprește cutia dintr-un magazin care nu e farmacie la 12 unități. Magazinul îți dă o singură cutie pe tranzacție, chiar dacă schimbi marca. HPRA spune că nu e în regulă să spargi cumpărătura în două tranzacții ca să pleci cu două cutii. Cutia mai mare o ceri la farmacist.

Nurofen e pe raft sau la farmacist?

La farmacist. Pe fișele HPRA, Nurofen 200 mg comprimate și Nurofen 400 mg capsule, ambele marcate ca fiind pe piață, se dau doar prin farmacie, fără rețetă. La 200 mg, cutia nu trece de 50 de unități. La 400 mg, nu trece de 25. Pe ambele fișe, doza de pe etichetă nu trece de 400 mg o dată și de 1200 mg pe zi, pentru adulți și copii de peste 12 ani. Doza de pe cutia pe care o primești câștigă, dacă diferă. Nu lua obiceiul din Marea Britanie, unde cutia mică poate sta și în supermarket.

Găsesc Algocalmin sau Novalgin în Irlanda?

Nu le ceri ca pe o cutie de raft. Substanța e metamizol. Pagina EMA a procedurii încheiate la 22 noiembrie 2024 enumeră țările în care medicamentele cu metamizol sunt autorizate. Irlanda nu e printre ele. România e, și Algocalmin e unul dintre numele de pe pagină. Novalgin și Nolotil sunt tot pe pagina aia, pentru alte țări. Dacă ai adus o cutie pentru tine, riscul de agranulocitoză rămâne: febră, frisoane, durere în gât sau răni dureroase pe mucoase înseamnă oprire și medic, imediat.

De ce o cutie de paracetamol are 12 comprimate și alta 24?

Regulamentul se uită la câte miligrame sunt într-o unitate și la cine ți-o dă. Pentru comprimate de peste 120 mg și până la 500 mg, magazinul se oprește la 12, farmacia la 24, sub supravegherea unei persoane autorizate. Peste 24, sau dacă nu sunt în blister, fișa produsului de 500 mg comercializat de Chefaro Ireland spune că e pe rețetă. Dacă farmacistul te întreabă și se convinge că e sigur, regulamentul mai permite o eliberare a cărei cantitate totală nu trece de 50 de unități. Nu aduni singur până la cifra aia.

Se onorează în Irlanda o rețetă din România?

Rețeta electronică de acasă nu se deschide la farmacia de aici. O hârtie din Uniunea Europeană sau din Spațiul Economic European, cu numele tău complet, data nașterii, medicul, substanța, forma, cantitatea și semnătura, poate fi valabilă. Farmacistul o eliberează sau nu, după ce e scris pe ea și după ce medicamentul e autorizat aici. O rețetă din Republica Moldova nu e o rețetă din Uniune. Dacă nu poate face nimic cu hârtia, drumul e un medic de aici.

Farmacistul îmi poate da el o rețetă?

Pentru opt probleme obișnuite, da, în farmaciile care oferă serviciul: rinită alergică, herpes labial, conjunctivită, impetigo, candidoză bucală, zona zoster, cistită necomplicată și candidoză vaginală. Nu e pentru orice vârstă, și nu e pentru o problemă care se tot întoarce. Consultația se plătește, inclusiv dacă ai card medical. Cât e, o spune farmacia. Pentru o durere obișnuită, de cele mai multe ori nu ai nevoie de rețeta asta: paracetamolul mic e de vânzare generală, iar Nurofenul ți-l dă farmacistul fără rețetă, în limitele de pe fișă.

Următorul >