28
Jan
by Dr. Ion Trofimciuc
SănătateArtroza
Artroza este cea mai întâlnită formă de artită – osteoartrită, și se caracterizează prin degenerarea cartilajului articular, afectare care va determina modificare osoasă, urmată de distrucția articulației respective. Artroza este un proces ireversibil, care în formele avansate duce la deteriorarea cartilajului articular, până la dispariția lui. Cartilajul articular este un țesut hialin de cca. 2-4 mm, care ajută la realizarea mișcărilor articulare prin amortizarea forțelor și a șocului mecanic ce se realizează în timpul acestora. Astfel, boala artrozică reprezintă un dezechilibru între procesul de formare și cel de degradare al cartilajului articular.
Artroza este cea mai întâlnită afectare ostoarticulară a cărei prevalență crește odata cu înaintarea în vârstă. Cei mai afectați de acestă boală osteo-articulară sunt cei trecuți de vârsta de 40 de ani. Ca și predominanță, sexul feminin este mai afectat comparativ cu cel masculin, asta datorită modificărilor hormonale ce au loc odată cu instalarea menopauzei (scade cantitatea de estrogen și progesteron, factori protectori pentru os). Dintre persoanele care prezintă artroză, la 90% dintre acestea se observă modificări pe radiografia osoasă, iar mai bine de 30% prezintă semne și simptome ale bolii de bază.
Ca și localizare, artoza se întâlneșe în special la nivelul oaselor bazinului - coxartroză, a articulației genunchiului - gonartroză, a gleznei, a cotului, a umărului și a mâinii. Acestea sunt afectate de un proces degenerative, evolutiv și ireversibil.
Pentru a preveni instalarea și evoluția cât mai rapidă a acestei patologii trebuie avute în vedere principalele semne și simptome care apar încă din stadiile incipiente ale bolii. Aceste simptome sunt:
• Durerea de tip mecanic - care apare la efort și se reduce sau cedează în repaus.
• Limitarea mobilității articulare ce este influențată de modificările ce au loc la nivelul suprafeței articulare.
• Mobilitate scăzută/impotență funcțională a articulației respective după o perioadă prelungită de repaus (redoarea matinală care durează maxim 30 min.)
• Deformarea și umflarea articulațiilor. O sensibilitate crescut la palparea zonelor articulare afectate.
• În timpul mișcării pot apărea anumite pocnituri (cracmente, crepitații) puse pe seama modificărilor anatomice prezente în boala artrozică.
• Rigiditatea musculaturii din vecinătatea articulației afectate.
Ca si factori de risc/cauze care stau la baza instalării artrozei se număr:
Factori generali:
• Moștenirea genetică
• Malformații la nivelul oaselor membrelor
• Vârsta înaintată
• Perturbări ale metabolismului osos – așa cum se poate observa în osteoporoză
• Modificări hormonale, odată cu vârsta, la femei, prin instalarea menopauzei
Factori locali:
• Greutatea, mai exact obezitatea poate fi un factor important în declanșarea artrozei
• Traumatismele (stresul articular) cu localizare în zonele de predilecție ale instalării artrozei
• Traume ocupaționale - anumite sporturi practicate incorect (balet) sau prea brutal
În ceea ce privește stadializarea artrozei, se remarcă cinci stadii: stadiu 0, în care articulația nu prezintă niciun fel de modificare anatomică și funcțională, până la stadiul 4, unde artroza este instalată sever, cu limitarea considerabilă a mișcărilor. Având în vedere acestea, se recomandă prezentarea cât mai rapidă la medic în cazul în care te confrunți cu câteva dintre simptomele enumerate mai sus și urmarea tratamentului medicamentos cât mai precoce și corect, pentru a preveni evoluția spre stadiile avansate ale bolii artrozice.
Diagnosticul de atroză se stabilește pe baza următoarelor date:
Examenul clinic și obiectiv al pacientului. Medicul îi va pune o serie de întrebări în legătură cu momentul când au debutat simptomele specifice, cum apar, cum cedează, care este caracterul lor. În urma acestei discuții și a examinării articulațiilor respective se va trece la efectuarea unor investigații paraclinice.
Investigații paraclinice. Acestea presupun un buletin de analize de sânge, în care se vor specifica și markerii inflamatori, elemente care pot orienta diagnosticul de artoză, urmat de o radiografie a articulației interesate. Totodată, se poate efectua o ecografie care va oferi informații în legătură cu starea țesutului, a lichidului sinovial și a ligamentelor din zona afectat. Pentru o mai bună clarificare a diagnosticului se recomanda o examinare RMN, a carei interpretare va oferi detalii legate de țesutul osos și muscular adiacent, mai exacte decât cele radiografice sau ecografice. Cu toate aceste, RMN-ul nu este o investigație de rutină, realizându-se doar în situații complicate ale bolii artrozice. În cazul în care se suspicionează o infecție a lichidului sinovial la nivel articular, se practică biopsierea acestui lichid și examenul bacteriologic.
Tratament În ceea ce privește tratamentul, acesta nu este unul curativ, rolul său fiind de a preveni evoluția simptomatologiei prezente și de a îmbunătăți calitatea vieții.
Ca și obiective ale tratamentului se remarcă: reducerea durerii, a inflamației și pe cât posibil regenerarea cartilajului articular afectat.
Din punct de vedere al tipului de tratament, există două categorii:
• Tratamentul non-farmacologic (terapii fizice)
• Tratamentul farmacologic
Tratamanetul non-farmacologic are în vedere informarea pacientului cu privire la ce anume presupune boala artrozică și care sunt pașii terapeutici pe care trebuie să îi urmeze. Se recomandă menținerea unei greutăți corporale optime, cu evitarea supraponderabilității și a obezității, o postură corectă, activitate fizică constantă, care în același timp să nu accentueze durerea articulară și un regim igieno-dietetic corespunzător.
Tratamentul farmacologic are în vedere anumite clase de medicamente impotriva durerii (antialgice), impotriva procesului inflamator (antiinflamatoare nesteroidiene AINS – o atenție sporită trebuie acordată acestui tip de medicație, dacă doza de medicament nu este una optima sau se crește constant, exista multe reacții adverse ce pot să apară – hemoragii digestive, insuficiență medulară)
Se mai pot avea în vedere infiltarțiile intraarticulare sau periarticulare cu glucocorticoizi atunci când boala artrozică se manifestă activ.
Condroprotectoarele sunt o serie de medicamente ce se recomandă a fi utilizate de către specialiști odată cu înaintarea în vârstă, și cu atât mai mult atunci când boala artrozică este confirmată.
Se recomanda fizioterapia, aceasta având rol în ameliorarea simptomelor și în oferirea unei mai bune calități a vieții. Kinetoterapia ajută la păstrarea mobilității articulare și a forței musculare. Acupunctura este o tehnică ce poate fi utilizată și în cazul artrozelor, cu ameliorarea simptomatologiei specifice.
Tratamentul chirurgical se aplică doar în stadii severe de artroză, când se instalează impotența funcțională. Artroplastia si artrodeza sunt două dintre cele mai folosite metode chirurgicale în momentul de față.
Complicațiile artrozei sunt puse pe seama reducerii gradului de mișcare, respective a impotenței funcționale ce se poate instala în stadiile foarte avansate. Pacienții cu artroză sunt mai predispuși la fracturi și boli metabolice de tipul: obezității, afecțiunilor cardiace și a diabetului zaharat.
De aceea, odată diagnosticată, boala atrozică trebuie ținută sub control cât mai mult timp, încercându-se pe cât posibil prvenirea evoluția spre stadiile avansate.
Ai grijă de articulațiile tale printr-un stil de viață optim, bazat pe o alimentație sănătoasă și cât mai multă activitate fizică!